CONTEMPORARY HORIZON 2020 4 Jan 2020 11:44 AM (5 years ago)

From creative localism to interculturalism.

A retrospective look (1)

by Daniel Dragomirescu

The “Contemporary Literary Horizon” magazine was founded by an editorial staff coordinated by Mihai Cantuniari (manager) and Daniel Dragomirescu (editor-in-chief) in May 2008. At first, the journal aimed to be a sequel of “Adevărul literar din Vaslui”, which was issued between 16th January 2006 and 1st September 2007. It also aimed to fill a necessary gap as a magazine for the members of the Romanian Writers’ Union in Vaslui County, without excluding the contributions from writers all over the country and even Romanian authors settled abroad. At its debut, the editorial staff also included fiction writer and poet Ion Gheorghe Pricop, an expert on Eminescu - Th. Codreanu, poet Simion Bogdănescu, fiction writer Nicolae Ariton, poets Marian Constandache and Ancelin Roseti, all of them members of the Romanian Writers’ Union.

Symbolically, the front cover of the first issue of the magazine had a document-photo of Vaslui-born poet Ion Iancu Lefter and the chairman of the Writers’ Union of the former Soviet Socialist Republic of Moldavia on the stage of the “October” Palace in Chişinău on 15th January 1990. During that event which was paying homage to Mihai Eminescu, Ion Iancu Lefter asked the people of Bessarabia to abandon the communist system and prepare for reunification. They could not hasten the preparations for unification – however, on 1st March 1990 poet Ion Iancu Lefter was involved in a deadly car accident on a zebra crossing in the centre of Vaslui. Setting the new magazine under the symbolic auspices of a poet for whom national cultural heritage included all valuable contributions, coming equally from the centre and from the outskirts, meant somehow placing it in the field which linked tradition, modernity and post-modernity, on a position of aesthetic reconciliation and efficient cultural dialogue.

In its two-year existence the magazine has known two significant moments. Between May 2008 and March 2009 (from issue no. 1/2008 to issue no. 2 (7) / 2009), the “Contemporary Literary Horizon” magazine published poetry, fiction, book reviews and short studies of literary history, essays, interviews, memoirs and various other contributions of the local field, according to criteria such as theme and value; it also tried to avoid particular demands and provincial dilettantism. The new magazine was acknowledged in the cultural press in Bucharest, Iaşi and other cities. In an editorial note in 2008, by a happy slip, România Literară magazine was saluting the launch of the “Literary Horizon” as a “contemporary spiritual and cultural magazine” – a formula which seemed more proper than the one we had initially given (“European spiritual and cultural magazine”) and which we were to assimilate later on. Old and novel poetries by Ion Iancu Lefter, Ion Enache, Ioan Al. Angheluş were published; the magazine also promoted the works of recently launched authors, such as Mihai Apostu, Leonard Ciureanu, Ancelin Roseti, Dorin Cozan. All at once, fiction writings by Ion Gheorghe Pricop (“Facere” / “Genesi”, excerpt from a working novel), Iorgu Gălăţeanu, (“Şerpuind printre şrapnele şi printre viciile semenilor” /”Looping through Shrapnel Shells and through the Vices of Our Neighbours”, excerpt from a novel), Nicolae Ariton (“Apostolii” / “Apostles”, a short story) etc. were also published. Contributions from the field of literary criticism and history by authors Teodor Pracsiu (“Poet şi simbol” / “Poet and Symbol”, an essay about the poet Grigore Vieru), Ioan Baban (literary medallions from the work “Univers cultural şi literar vasluian” / “Vaslui Cultural and Literary Universe”, which was a work in progress at that time), Theodor Codreanu (the novel essay “Culpa lui Eliade” / “Eliade’s Fault”), Ion Gheorghe Pricop (“Scriitorul în ring” /”The Writer in the Ring”) etc. were published as well. In parallel, contributions from writers outside the local area could also be found in the magazine pages: Gh. Neagu, (“Alexandr”, short story), Aurel Brumă (the satirical essay “Adevărul” / “The Truth”), Florin Bălănescu (the essay “De ce-am plecat din Huşiul meu” / “Why I Left My Huşi”) and others. An excerpt from the novel “Îngerul tău narator” / “Your Narrator Angel” (sent for publication to Polirom Publishing House) of critic and Italianist Geo Vasile, was published in no. 1/2009. From the Eastern and Western Diaspora the following authors’ poems or essays were published: Theodor Damian (editor-in-chief of the “Mild Light” / “Lumină lină”, magazine in New York), Lucian Hetco (editor of the AGERO, magazine in Germany) and, from Chişinău, Ion Anton and Traian Vasilcău (both with poems), Mihai Cimpoi (with a critical essay) and Ion Proca, author of a biography of film maker Emil Loteanu. We have even ventured in the field of literary archaeology as during some issues, we published excerpts from a historical drama (“Zori de libertat” / “Freedom Dawn”), written at the end of the obsessive decade by Nicolae Munteanu, an author whom posterity did not remember, who was working for the Ministry of Education in 1944, and who was subsequently disposed of and condemned to prison by the communist regime. The manuscript was discovered by accident in the attic of a building in Iaşi by one of the author’s nephews, who gave it to us as a curiosity of literary history.

The second significant moment in our activity began with issue no. 3 (8)/April 2009, without it having been anticipated or planned, but as a result of the positive evolution of the magazine. From that moment on, the “Contemporary Literary Horizon” became an independent, bilingual and multicultural magazine, an opposite of the so-called “creative localism” which some cultural promoters had theorized and supported, but with which the magazine had never fully identified. If we were to borrow a fashionable phrase, we could say that the leap from creative localism to multiculturalism was a challenge to which the “Contymporary Literary Horizon” magazine found an adequate answer. Just partially bilingual at first (issues no. 3 – 7/2009), the magazine became fully bilingual starting with issue no. 8 (13) / Sept.-Oct. 2009. The editorial staff was subject to some changes, and an honorary editorial college was established with Ana Blandiana, Gabriel Dimisianu, Dan Mănucă, Lidia Vianu and Gheorghe Glodeanu as members. A team of external collaborators was also established. At first, it included poet and fiction writer Peggy Landsman from the United States and poet Caroline Gill from Great Britain. From the beginning the magazine benefited from a partnership agreement with the Master for the Translation of the Contemporary Literary Text, University of Bucharest, coordinated by Prof. Lidia Vianu (until 2016).

During this period, the magazine published works by Gabriel Dimisianu (diary pages), Ana Blandiana (“Recviem pentru ţăranul roman” / “Requiem for the Romanian Peasant”), Gh. Glodeanu (“Despre Mircea Eliade şi corespondenţa sa” / “On Mircea Eliade and his Letters”), Dan Mănucă (“Compendim Sebastian”) etc. Issue no. 3/2009 featured the preview publishing of the work entitled “Cele şapte peceţi ale sărutului franţuzesc” / “The Seven Seals of the French Kiss” – an excerpt from the “Apocalipsa după Vaslui” (“Apocalypse after Vaslui”), Dorin Cozan’s poem – novel, published by Humanitas Publishing House and which was successfully launched at the Bucharest International Book Festival in November 2009. Starting with no. 9 (14)/ November-December 2009, the really valuable creation of young poet Marius Ştefan Aldea from Timişoara – a beautiful promise of the current Romanian lyrical movement – was also published and promoted. The magazine also featured lyrics by Elisabeta Isanos, a classic-inspired poet and fiction writer and by neo-modernist Tatiana Rădulescu; Mihai Cantuniari offered an excerpt (“In the Army”) from the second volume of the memoirs novel “Bărbatul cu cele trei morţi ale sale” / “Man and His Three Deaths” in order to be published. A poetry anthology entitled “Childhood” / “Copilărie” by Ana Blandiana was published in issue no. 5 (10) / June 2009, and the English version was elaborated by Alina-Olimpia Miron. Among the foreign authors, the magazine published anthologies of representative works by Peggy Landsman (United States), Katherine Gallagher (Great Britain), Paul Sutherland (Great Britain)and others.

The magazine’s blog was launched in July 2009 (with content and DTP limitations imposed by freely-hosted blogs); at the end of October the launch of a new blog under the title “Contemporary Literary Horizon” was deemed as necessary. This led to an increase in the ratings of the internet-based magazine and also facilitated the establishment of some useful relations of collaboration with English and Spanish writers in the European Union and from all over the world. Among them there were Belgian poet, sociologist and historian Lena Vanelslander, Maria Dolores Garcia Pastor (Spanish novelist), Marian Ramentol Serratosa (poet, editor-in-chief of the “La Nausea” magazine) and Anna Rossell Ibern (a Germanist from the Autonomous University in Barcelona, interested in Herta Muller’s novels), essayist Peter Hart from Cambridge and poets Byron Beynon, Mark Murphy, Wayne Visser, Chris Kinsey, Pascale Petit from Great Britain, artist and medieval art specialist Galina Nikolova from Veliko Tîrnovo, (Bulgaria), poet Allan Stevo from Slovakia (published with “Jingling of Keys” / “Sunetul cheilor”, a lyrical-narrative about the Velvet Revolution), author Raymond Walden from Germany (published in issue no. 1/2010 with “Cosmonomic Freedom”, a philosophical manifesto written for our magazine), poets Rita Dahl from Finland and Elo Viiding from in Estonia (with the satirical “Mother’s Day” / “Ziua mamei”). From the United States, the magazine has published poems and essays by Michael Essig (“May Peace Be With You, My Brothers!”, a lyrical-narrative triptych written at our request, inspired by the Vietnam war in which the author took a direct part as a soldier), poems by Victor P. Gendrano, Patty Godinez, Ernest Williamson III, Burt Rashbaum, Donald Riggs (a talented writer of sonnets), civic and satirical fiction by Peggy Landsman (“Cold War”, “Mister McCormack”) and Alexander Kudera (“Over Fifty Billion Kafkas” / “Peste cincizeci de milioane de Kafka”). Under the auspices of the Welsh Dialogues / Dialogurilor galeze, Caroline Gill has done a series of interviews with British contemporary poets (Peter Thabit Jones, Chris Kinsey and Byron Beynon) for the BBC and for the “Contemporary Literary Horizon” The magazine has published an anthology of the works of Australian poet Mark William Jackson, an author with a sarcastic vision regarding post-industrial society. Some elaborate and well-documented contributions were offered to the magazine by the University reader Khem Guragain from Nepal (“Afro-American Tradition and the Aesthetic Perspectives of Toni Morrison”), writer and journalist Nazia Mallick from New Delhi (the essay “Women’s Condition in Islam”, as well as a study on the novel “Slaughter Five” by Kurt Vonnegut) and, last but not least, the essays written by young Vinisha Nambiar from Bombay, India, regarding present mentalities in contemporary Indian society (“Brave Heart”/ “Inimă neînfricată”) and so on. Upon our request, Ronaldo Pulito, a Cuban artist who has been living in exile in New York since the 1980s, has written an interesting article (“The Cuban Diaspora and Democracy”). We cannot pass over the contributions of Nigerian poet and writer Abiola Olatunde, who – having understood that multiculturalism does not annul the interest for local cultures – has offered us some interesting essays, such as “Oronshen”, “Venus from Owo” and “Theatre in Nigeria”. The “Contemporary Literary Horizon magazine has also received countless offers of collaboration (poetry, fiction and essays) from South America. These were signed by Marina Centeno (Yucatan, Mexico), Miguel Angel de Boer (Argentina), Marcela Meirelles (Uruguay) etc. The Writers’ Society of Chile has been manifesting a particular interest in the magazine and people from Argentina have recently addressed us a request to support renowned writer Miguel Oscar Menassa’s nomination for the Nobel Prize. The limited writing space prevents us from mentioning all the contributions from which the magazine has benefited up to this day and we would like to apologise to the Romanian and foreign authors whose names we could not include in this presentation, but in its second part.

The horizons of a favourable development remain wide open for the “Contemporary Literary Horizon” magazine.

English version by Elena Gheorghe

ORIZONT 2020 31 Dec 2019 10:46 AM (5 years ago)

EDITORIAL TEAM OF
CONTEMPORARY LITERARY HORIZON

BIBLIOTHECA UNIVERSALIS

ORIZONT RETROSPECTIV (2) 29 Dec 2019 11:38 AM (5 years ago)

INDEX 2019
“BIBLIOTHECA UNIVERSALIS”

181. Paul Sutherland, “Red Streamers. Fanioane roşii”. Traducere de Andreea Maria Tufeanu, Irina Diaconu

182. Dana Lang, “Max, le petit sorcier. Max, mixcul vrăjitor”. Traducere de Daniel Dragomirescu

183. Petru Istrate, “Ecouri lirice. Lyrical echoes”. Traducere de Elena Ţăpean

184. Dana Lang, “Les sanglots du vent”

185. Neil Leadbeater, Monica Manolachi, “Brasília”. Traducere de Monica Manolachi

186. Paul Sutherland, “Red Streamers”

187. *** ”Anthologie de poésie française. Antologie de poezie franceză, II”. Trad. de Daniel Dragomirescu

188. Petru Istrate, “Misterele Indiei (I). La izvoarele Gangelui”

189. Kees van Meel, “Vorbij de tijd. Beyond of Time. Au-delà du temps”. Trad. franceză de Noëlle Arnoult

190. Petru Istrate, “Misterele Indiei (2). Brahma şi cele 5 principii”

191. Dana Lang, “Puisque tu vis, Philippe”

192. Morelle Smith, “Europe. Europa”. Traducere colectivă

193. *** ”Pela infinita noite. Prin noaptea infinită. Segunda antología de poetas portugueses”. Coordonator Antonío MR Martíns. Traducere de Daniel Dragomirescu

194. Petru Istrate, “Misterele Indiei (III). Vârcolacul din Pondicherry”

195. Petru Istrate, “Misterele Indiei (4). Oracolul din Delhi”

196. Vlad Oncescu, “Privighetoarea şi alte poezii. Le rossignol et autres poésies”. Traducere de Daniel Dragomirescu

197. Gregory Vincent St Thomasino, “Stephen’s Landing”

198. Dana Lang, “Je vous écris, frères humains”

199. Ruben van Rompaey, “Dagen in Nanning. Days in Nanning. Zile în Nanning”. Traducere de Elena Ţăpean

200. Dana Lang, “À l’aube d’un jour. Humanité”

201. J. M. White, “The Merchant of Dreams. Neguţătorul de vise”. Traducere de Roxana Doncu

202. Ettore Fobo, “I maestri del’oblio. Les maîtres de l’oubli”. Traducere în franceză de Noëlle Arnoult

203. Douglas Lipton, “Neem – an experience of India. Neem – o experienţă indiană”. Traducere de Elena Ţăpean

204. Tomislav Marijan Bilosnić, “Odisej. Odysseus. Odiseu. Ulysse”. Traduceri de Ute Karlavaris-Bremer (germană), Monica Dragomirescu (română), Noëlle Arnoult (franceză)

205. Gheorghe Glodeanu, “Exerciţii de supravieţuire. Jurnal de sanatoriu”

206. Dana Lang, “Poindra le jour”

207. Jacques-Henri Denaud, “L’Impuissance du fou”

208. *** “World Anthology. Anthologie mondiale. Antología mundial”. Traduceri coordonate de Daniel Dragomirescu

209. Pascal Dague, “À l’encre de mon coeur”

210. *** ”Antología literária brasileira. Antologie literară braziliană”. Traducere de Daniel Dragomirescu

BIBLIOTHECA UNIVERSALIS.

ALL THE WORLD IN A LIBRARY.

ORIZONT LITERAR CONTEMPORAN No 6 (74) / NOVEMBER - DECEMBER 2019 27 Dec 2019 8:08 AM (5 years ago)

ORIZONT LITERAR CONTEMPORAN

6 (74) / NOIEMBRIE – DECEMBRIE 2019

EDITORIAL

Daniel Dragomirescu, “Anul 2019”

ORIZONTURI CRITICE

Dana Lang, “Le Tibet n’est pas la Chine”

Francisco da Cunha e Silva Filho, “La critique littéraire ne peut pas mourir”

E. A. C. Lenoble, “Les amours de Jésus (III)”

Catherine Mirande, “Le Temps du pardon”

ORIZONTUL PROZEI

Jean-Claude Sartelet, “La déconvenue”

Jacklynn Beckman, “Du plus profond de la vague”

Cicéron Angledroit, “Un jour... Çà commence mal”

Jacques-Henri Denaud, Trois fragments de roman

ORIZONTURI POETICE

Ettore Fobo (Italia)

Kees van Meel (Olanda)

Richard Livermore (Regatul Unit)

Douglas Lipton (Regatul Unit)

Tomislav Marijan Bilosonić (Croaţia)

John Tischer (Statele Unite)

Michael White (Statele Unite)

Lea Diaz (Spania)

Chokri Omri (Tunisia)

ORIZONTURI FRANCEZE

Noëlle Arnoult

Pascal Dague

Gilles St.-Onge

Marie Cholette

Rosa Favella

Frédéric Fort

Valérie Perrin

Alain Flayac

ENCART ORPHIQUE: GEORGES DE RIVAS

INDEX 2019

TRADUCERI

Roxana Doncu, Monica Manolachi, Mădălina Bănucu, Monica Dragomirescu, Daniel Dragomirescu, Noëlle Arnoult (Franţa), Ute Karlavaris – Bremer (Germania), Raymond Walden (Germania)

CLH 6 (74) / 2019. COMING SOON

A JOURNAL FOR VALUABLE READERS

ORIZONT RETROSPECTIV 24 Dec 2019 6:57 AM (5 years ago)

INDEX 2019

Adeshino, Ademola 4

Angledroit, Cicéron 1, 2, 3, 4, 5, 6

Arnoult, Noëlle 1, 2, 3, 4, 5, 6

Awodeyi, Johnzoe 4

Ayodele, Oyebanji David 4

Bannister, Mike 1, 2, 3, 4

Beckman, Jacklynn 1, 2, 3, 4, 5, 6

Bilosonić, Tomislav Marijan 6

Boulmé, Romain 1, 2, 3

Céfis, Colette 3, 4, 5

Cholette, Marie 1, 2, 3, 4, 5, 6

Ciureanu, Leonard 5

Cunha Silva Filho, Francisco da 1, 2, 3, 4, 5, 6

Dague, Pascal 1, 2, 3, 4, 4 (special), , 6

Denaud, Jacques-Henri 5, 6

Doncu, Roxana 1, 2

Dragomirescu, Daniel 1, 2, 3, 4, 5, 6

Dună, Ramona Elena 1, 2

Dzoka, Koko 4

Esquivel, Juan Eduardo 2, 3

Esso, Armand M. 4

Favella, Rosa 1, 2, 3, 4, 5, 6

Flayac, Alain 4, 5, 6

Fletcher, Simon 5

Fobo, Ettore 4, 5, 6

Fort, Frédéric 2, 3, 4, , 6

Gallou, Josette 1, 2

Glodeanu, Gheorghe 5

González, Natalia 1

Humphreys, Louisa 3

Igna, Radu 4

Inocêncio, Oziella 2

Koffiga Kavege, Ernest 1

Lang, Dana 1, 2, 3, 4, 5, 6

Leadbeater, Neil 5

Lenoble, E.A.C. 4, 5, 6

Lipton, Douglas 1, 5, 6, 6 bis

Livermore, Richard 1, 5, 6

Lopes, Raymundo Luiz 1, 2

Meel, Kees van 1, 2, 4, 5, 6

Mein, Paul 1, 2

Milot, Dominot 1, 2, 3

Mirande, Catherine 2, 3, 4, 5, 6

Olatunde, Abiola 6

Omri, Chokri 6

Oncescu, Ana-Maria 1, 4

Oncescu, Vlad 2, 4

Pagnier Guillot, Christine 2, 3, 4

Păduraru, Mariana 3

Pernjak, Darko 4

Perrin, Valérie 1, 2, 3, 4, 5, 6

Quinzeiro, Gilvaldo 1, 3, 4

Riggs, Donald 1, 4

Rivas, Georges de 1, 2, 3, 5, 6

Rives, Martine 2

Rompaey, Ruben van 1, 2, 3, 4

Rossell, Anna 1

Saravia, Diego 1, 2

Sartelet, Jean-Claude 1, 2, 3, 4, 5, 6

Smith, Morelle 1

Stancu, Constantin 3

St-Onge, Gilles 1, 2, 3, 4, 5, 6

Taillabresse, Jean 1, 2

Thépenier, Jean-Sylvestre 1, 2

Thomasino, Gregory Vincent St. 1, 2

Tischer, John 1, 3, 4, 5, 6

Troncoso, Carmen 1, 3

Ţapean, Elena 5

Utters, Wild 1, 2

Vondoly, Sébastien 4

Walden, Raymond 1, 2, 3, 4, 5

White, Michael 1, 2, 3, 4, 5, 6

INDEX TRADUCERI

Arnoult, Noëlle 1, 2, 3, 4, 5, 6

Bănucu, Mădălina 6

Cardon, Charmain 1

Doncu, Roxana 1, 2, 4, 5, 6

Dragomirescu, Daniel 1, 2, 3, 4, 5, 6

Dragomirescu, Monica 2, 3, 6

Ilie, Florentina Adina 3

Iosif, Mara-Alexandra 3

Karlavaris – Bremer, Ute 6

Lovrenčić, Željka 1, 4

Manolachi, Monica 1, 2, 4, 5, 6

Namur, Bianca 4

Oncescu, Ana-Maria 1, 2, 4, 5

Secărescu, Irina 1

Ţăpean, Elena 1, 2, 3, 4, 5

Walden, Raymond 1, 2, 3, 4, 5, 6

AMERICAN HORIZONS: JOHN TISCHER 21 Dec 2019 2:39 AM (5 years ago)

The Night Before

The town is too quiet for a Friday night…

even the dogs.

The day went too quickly, as if it knew

it’s time was up.

The moment before you strike a wooden

match with your finger, as you look at it,

tension, attention; nothing else.

How fresh, when the air is cleared,

when there’s nothing on the plate,

when the toys have been put away,

ready to slip back into eternity.

The new day will rise

with so much from yesterday

not a memory.

Profile

John Tischer (1949, Chicago, United States). Poet, prose writer, bohemian figure. After 2000 he moved to Tepoztlan, Mexico. In John Tischer opinion: "It's no wonder truth is stranger than fiction....fiction has to make sense." he have been writing poetry since the 70's. A few published in “Windhorse”, a Buddhist literary mag. She also was on "Sleepless Nights", an electronica music radio show, KGNU, Boulder, Colorado, a dozen times in the late 1990’s when he read my poetry.” Part of his poetic creation may be read on his personal blog “Eggtooth Breaks Open”, a more than remarcable blog. Published in CLH: 4/2011, 2, 3, 4, 5, 6/2012, Ant. 3/2012, 1, 2, 4, 5/2013, 2, 6/2014, 1, 5, 6/2015, 1, 3, 4, 5, 6/2016, 1, 2, 4, 6/2017, 1, 2, 3, 4, 6/2018. Books in “Bibliotheca Universalis”: Brownian Life (poetry, 2015), Shoot out at the Poetry Factory (in collaboration with M. J. White, 2018).

NEW IN BIBLIOTHECA UNIVERSALIS 9 Dec 2019 1:22 AM (5 years ago)

L'Impuissance du fou by Jacques Henri Denaud

The book number 207 in "Bibliotheca Universalis"

"Nous ne pouvons que nous laisser prendre et emporter par ce récit terrible, mené tambour battant, commençant en un désert africain, au Niger (« Le désert vous isole, il vous marque, on en sort différent ») et s’achevant à Paris,

entre les Invalides, la Gare du Nord, Châtelet…" (Noëlle Arnoult)

An excellent french thriller. Coming soon.

BIBLIOTHECA UNIVERSALIS

ALL THE WORLD IN A LIBRARY

NEW IN BIBLIOTHECA UNIVERSALIS 30 Nov 2019 5:03 AM (5 years ago)

COMING SOON.

BIBLIOTHECA UNIVERSALIS.

ALL THE WORLD IN A LIBRARY.

ORIZONT LITERAR CONTEMPORAN NR. 5 (73) / SEPTEMBRIE-OCTOMBRIE 2019 19 Nov 2019 1:45 AM (5 years ago)

EDITORIAL
Daniel Dragomirescu, “Remember noiembrie 1987”, p. 1

ORIZONTURI CRITICE
Gheorghe Glodeanu (România), Argument, p. 4
Francisco da Cunha e Silva Filho (Brazilia), “Reduction of full legal age bracket for young killers”, p. 6
Raymond Walden (Germania), “Carpe diem”, p. 8
Douglas Lipton (Regatul Unit), “We arrive in Delhi”, p. 11
E. A. C. Lenoble (Franţa), “Les amours de Jésus (II)”, p. 13
Catherine Mirande (Franţa), "Le Temps de l'Oubli", p. 16
Interview de Jean-Claude Sartelet (par Noëlle Arnoult), p. 17

ORIZONTUL PROZEI
Dana Lang (Franţa), “La Séparation”, p. 20
Jacklynn Beckman (Franţa) – “Ange et la lutte corse”, p. 24
Cicéron Angledroit (Franţa), “Comme un cheveu sur le wok”, p. 26
Jacque-Henri Denaud (Franţa), “Initiations”, p. 27
Elena Ţăpean (România), “Timpul”, p. 29

ORIZONTURI POETICE
Ettore Fobo (Italia), p. 30
Leonard Ciureanu (România), p. 32
Kees van Meel (Olanda), p. 33
Simon Fletcher (Regatul Unit), p. 34
Richard Livermore (Regatul Unit), p. 35
John Tischer (Statele Unite), p. 36
Michael White (Statele Unite), p. 37

ORIZONTURI FRANCEZE, p. 39 -
Noëlle Arnoult, Pascal Dague, Gilles St-Onge (Canada), Marie Cholette (Canada), Georges de Rivas, Rosa Favella, Frédéric Fort, Valérie Perrin, Colette Céfis, Alain Flayac

MENSAJE PARA UN NUEVO EVENTO, p. 49

ENCART: JACQUES-HENRI DENAUD
Soulèvement, p. 50 - 53

AIDE-MÉMOIRE
La Révolte de Braşov, p. 54
Neil Leadbeater (Regatul Unit), “Nice Girls Don’t Stay for Breakfast”, p. 55

Traduceri. Traductions. Translations:
Roxana Doncu, Monica Manolachi, Noëlle Arnoult, Raymond Walden,
Elena Ţăpean, Ana-Maria Oncescu, Daniel Dragomirescu

COMING SOON!

THE WHITE HOUSE OF THE MEMORY 16 Nov 2019 3:46 PM (5 years ago)

Remember November 1987

by Daniel Dragomirescu

The 15th of November 1987 marked the fall of the humane mask that the Romanian communist regime had been wearing. Self-legitimated as a political regime of 'popular democracy', yet installed with the help of the Red Army tanks on the 6th of March 1945 and maintained through a combination of populism, rigged elections, state despotism and terrorism, towards the end ofCeaușescu's presidency, Romanian communism was only representative of the dictator and the party nomenclature who enjoyed unlimited privileges. Following the generalized socio-economic crisis, determined by a series ofcatastrophic political decisions, towards the end of the 80s Romania suffered from cold and hunger, just like during the war. Food ratios were re-introduced like at the time Bucharest was being bombed by the Allies, while the shortage of consumer goods, starting with tooth paste, toilet paper or absorbent cotton and ending with the basic necessities (sugar, oil, bread) was widespread in the country.

One waited for whole nights in fronts of the stores for the most trivial things, while the application of the long-promised principle of communist allocation of social welfare, "from each according to his means, to each according to his needs", was being postponed sine die. In railway stations I could see how people rushed towards international trains in order to buy medicine (sulfamethoxazole), cigarettes (Bulgarian BT or the not so good Albanian Gent) or clothes from Polish or East-German tourists. When night fell in the cold seasons (autumn and winter) thousands of villages were left in the dark, on account of the drastic economizing that Ceaușescu's bureaucrats had imposed, whereas goods trains carrying whole grain cars meant for export hurried through railway stations. The situation was not much better in cities and the capital of the country was starting to feel the crisis that got deeper and deeper from one year to the next. The gas pressure was low in the evening, the heat from the radiators and the central heating lasted for a couple of hours in the morning and evening, hot water ran for a few hours at the end of the week (not in every city, though), and saving power meant leaving whole neighbourhoods in the dark. After the winter of 1984-1985, I heard Bucharesters complaining of the freezing cold they had to put up with in their flats, converted into fridges, throughout the winter.

One freezing morning, while queueing for milk, I saw a man collapsing on the pavement, dead. He had had a heart attack – people had had to wait for a long time in the cold, starting with 6 am, until the shop opened, so that they could get a bottle or two of milk or a jar of yoghurt. After the milk was quickly gone, for the rest of the day the shop turned into a kind of museum. The basic food in most shops was frozen ocean fish and Vietnamese shrimps, and instead of real coffee, people could only drink "nechezol", an indistinct mix od dubious substitutes with a brown colour (which was said to have caused countless cases of pancreatic cancer). Nevertheless, the regime claimed to be extremely benevolent towards its citizens and especially towards the workers, whom they claimed to represent like no other regime in history. The cult of Ceaușescu and his illiterate wife, Elena, had become grotesque, and Romanians were forced to applaud and honour the two "beloved children of the people". Some joker launched the joke that Romanians came to resemble the penguins from the North Pole – flapping their wings and feeding on fish. Even the socialist Mitterand, back then the president of France, had to disalign from Ceausescu's regime and limits further contacts with it, in order not to compromise himself.

This was the picture of everyday life in the Socialist Republic of Romania, when, on the 15th of November 1987, the great revolt of the workers from the Red Flag truck factory broke out in Brașov, a historical and beautiful city in the heart of the country. Nobody had expected something of this kind in Ceaușescu'sRomania, where the omnipresent political police (the Securitate), like Stalin's NKVD, had a large number of informants and was rigorously monitoring any hostile attitude or disidence from the line of the communist party and the 'socialist' and 'popular democratic' regime in Bucharest. The great revolt of the workers in Brașov was repressed with an incredible brutality for a state in 20thcentury Europe, and Europe was unable to do anything to prevent it. However, this revolt of the workers managed to unmask the dictatorship in the country. The political regime that had declared itself 'democratic' and 'of the workers' was neither in reality. It worked only for the benefit of the communist nomenclature, whose lifestyle, through its luxury, privileges and arrogance mimicked the lifestyle of some tribal aristocracy from a third world country. The communist totalitarian regime from Ceaușescu's Romania was nothing but a horrible tyranny, through which a minority was imposing its will on the popular majority, who was forced to eat frozen ocean fish, drink cold water (when there was tap water) and repeatedly applaud Ceausescu's endless demagogic speeches, bearing in silence all imaginable deprivations.

English version by Roxana Doncu

Remember noviembrie del 1987

El día 15 de noiembrie del 1987 ha marcado la caída de la careta humanista del régimen comunista de Rumanía. Autolegitimado como un régimen político de “democracia popular” pero instaurado con los tanques del Ejército Rojo el 6 de marzo del 1945 y mantenido por medio de una combinación de populismo, elecciones fraudulentas, despotismo y terrorismo de estado, el comunismo de Rumanía había llegado a finales del reinado de Nicolae Ceausescu no representando más que al dictador y a la nomenclatura de partido, beneficiaria de privilegios ilimitados. Como consecuencia de la crisis económica y social generalizada, determinada por una larga serie de decisiones políticas catastróficas, a finales de los años 80, como en tiempos de guerra, en Rumanía el pueblo padecía frío y hambre. Las tarjetas alimentarias habían sido reintroducidas como en el periodo cuando Bucarest estaba siendo bombardeado por los Aliados, y la penuria de productos básicos, desde la pasta de dientes, el papel higiénico o el algodón medicinal hasta los alimentos indispensables y de primera necesidad (azúcar, aceite, pan) se había apoderado del país.

Se esperaban noches enteras frente a las tiendas por los alimentos más comunes, y la aplicación del prometido principio de repartición comunista del bienestar social, “de cada quien según las posibilidades, a cada quien según las necesidades”, estaba siendo aplazado sine die. Por las estaciones, veíamos como la gente asaltaba los trenes internacionales para comprar de los turistas polacos o alemanes del este medicamentos (biseptol), cigarillos (el BT búlgaro o el Gent albanés de baja calidad) o ropa. Al caer la noche en las temporadas frías (otoño e invierno) miles de pueblos se quedaban a oscuras, a causa de las drásticas economías impuestas por los burócratas de Ceausescu, y por las estaciones pasaban de prisa los trenes mercantiles con vagones de cereales, totalmente destinados a la exportación. La situación no era mucho mejor ni siquiera en las ciudades e incluso la capital del país empezaba a sufrir las consecuencias de la crisis que año tras año se agravaba inexorablemente. La presión del gas bajaba durante la noche, el calor de los radiadores del sistema centralizado no duraba más que unas horas por la mañana y por la noche, el agua caliente corría un par de horas en los fines de la semana (pero no en todas las ciudades), y las economías con la corriente eléctrica dejaban a oscuras barrios enteros. Después del invierno de los años 1984-1985, he escuchado personalmente a algunos bucarestinos mayores quejándose del terrible frío que habían tenido que padecer durante el invierno en sus apartamentos, transformados en neveras.

Una mañana helada de invierno, en una fila por la leche, he visto a un hombre desplomándose en la acera, por culpa de un ataque al corazón causado por las condiciones inhumanas, puesto que la gente tenía que esperar mucho tiempo en frío, desde las seis de la mañana hasta que abrían la tienda, para poder coger una o dos botellas de leche o un tarro de yogur. Después de que se agotaba, rápidamente, el surtido de leche, el resto del día la tienda se volvía algo parecido a un museo. Como alimentos básicos, en la mayoría de las tiendas había pescado oceánico congelado y camarones vietnameses, y en lugar de café verdadero sólo se podía tomar “nechezol”, una mezcla indefinida de sucedáneos dudosos de aspecto marrón (acerca de la que se rumoraba que había provocado muchos casos de cáncer de páncreas). En cambio, el régimen pretendía que es muy humano con los ciudadanos de la patria y sobre todo con la clase obrera, sobre la que decía que la representaba como ningún otro régimen político de la historia. El culto de Ceausescu y de su analfabeta esposa, Elena, superaba los límites del grotesco, y los rumanos se veían obligados a aplaudir y a rendirles homenaje a los dos “queridos hijos del pueblos”. Un bromista había lanzado la anécdota de que los rumanos habían llegado a parecerse a los pingüinos del polo norte – batiendo las alas y alimentándose con pescado. Hasta el socialista Fr. Mitterand, por entonces presidente de Francia, había tenido que deslindarse del régimen de Ceausescu y limitar severamente los contactos con él, para no comprometerse.

Este era el cuadro de la vida cotidiana en la República Socialista Rumanía cuando, el 15 de noviembre del 1987, estalló la gran revuelta de los obreros de la Fábrica de Autocamiones “La Bandera Roja” de Brasov, una ciudad antigua y hermosa ubicada en el centro del país. Nadie esperaba algo así en la Rumanía de Ceausescu, donde la policía política (La Seguridad) omnipresente (como el NKVD de Stalin) trabajaba con un gran número de informantes y vigilaba cuidadosamente cualquier manifestación hóstil o disidencia referente al Partido Comunista y al régimen “socialista” y “demócrata popular” de Bucarest. La gran revuelta de los obreros de Brasov fue reprimida con una brutalidad increíble para un estado de Europa en el siglo XX, y Europa no pudo impedir de ninguna manera la represión, pero esta revuelta obrera tuvo la fuerza de desenmascarar el régimen dictatorial del país. Este régimen político declarado “demócrata” y “obrero” en realidad no era ni demócrata, ni obrero, funcionando para el beneficio de la nomenclatura comunista, cuyo estilo de vida deslumbraba con sus lujos, privilegios y arrogancia tribal de un país tercermundista. El régimen totalitario comunista de Rumanía en la época de Ceausescu no era más que una terrible tiranía, donde una minoría imponía su voluntad frente a la mayoría popular, que tenía que consumir a más no poder pescado oceánico congelado, tomar agua fría (cuando el agua corría del grifo) y aplaudir al infinito los interminables discursos demagógicos de Ceausescu, aguantando en silencio todas las privaciones posibles.

Version español por Monica Dragomirescu

Remember noiembrie 1987

Ziua de 15 noiembrie 1987 a marcat căderea măştii umaniste a regimului comunist din România. Autolegitimat drept un regim politic de “democraţie populară”, dar instaurat cu tancurile Armatei Roşii la 6 martie 1945 şi menţinut printr-o combinaţie de populism, alegeri trucate, despotism şi terorism de stat, comunismul din România ajunsese spre finele domniei lui Nicolae Ceauşescu să nu îi mai reprezinte decât pe dictator şi nomenclatura de partid înzestrată cu privilegii nelimitate. Ca urmare a crizei economico-sociale generalizate, determinate de un şir de decizii politice catastrofale, spre finele anilor ’80, ca în timp de război, în România se suferea de frig şi de foame. Cartelele alimentare au fost reintroduse ca în anii când Bucureştiul era bombardat de Aliaţi, iar penuria de produse de larg consum, de la pasta de dinţi, hârtia igienică ori vata medicinală la alimentele de bază şi de primă necesitate (zahăr, ulei, pâine) a cuprins întreaga ţară.

Pentru cele mai banale alimente, se aştepta nopţi întregi în faţa magazinelor, iar aplicarea promisului principiu de repartiţie comunistă a bunăstării sociale, “de la fiecare după posibilităţi, fiecăruia după nevoi”, era amânat sine die. Prin gări, vedeam cum oamenii luau cu asalt trenurile internaţionale, ca să cumpere de la turiştii polonezi sau est-germani medicamente (biseptol), ţigări (BT-ul bulgar sau mai prostul Gent albanez) sau îmbrăcăminte. La lăsarea întunericului în anotimpurile reci (toamna şi iarna) mii de sate rămâneau în beznă, din cauza economiilor drastice impuse de birocraţii lui Ceauşescu, iar prin gări treceau grăbite trenurile de marfă cu vagoane de cereale, în întregime destinate exportului. Situaţia nu era cu mult mai bună nici la oraşe şi chiar şi capitala ţării începea să se resimtă tot mai mult de pe urma crizei care se adâncea inexorabil de la un an la altul. Presiunea gazului scădea în timpul serii, căldura la calorifere din sistemul centralizat nu dura decât câteva ore dimineaţa şi seara, apa caldă curgea câteva ore la sfârşit de săptămână (dar nu în toate oraşele), iar economiile la curentul electric lăsau în beznă cartiere întregi. După iarna anilor 1984-1985, am auzit cu urechile mele bucureşteni în vârstă plângându-se de frigul cumplit pe care fuseseră siliţi să-l îndure peste iarnă în apartamentele lor, transformate în frigidere.

Într-o dimineaţă geroasă de iarnă, la o coadă pentru lapte, am văzut un bărbat prăbuşindu-se pe trotuar fără suflare, din cauza unui atac de cord produs de condiţiile inumane, fiindcă oamenii trebuiau să aştepte mult timp în ger, de pe la ora şase dimineaţa, până la deschiderea magazinului, ca să poată apuca o sticlă-două de lapte ori un borcan-două de iaurt. După ce se epuiza, rapid, stocul de lapte, în restul zilei magazinul devenea un fel de muzeu. Drept alimente de bază, prin cele mai multe magazine se mai găseau peştele oceanic congelat şi creveţii vietnamezi, iar în loc de cafea adevărată se mai putea bea doar “nechezol”, un amestec indefinit de surogate dubioase cu aspect maroniu (despre care se zicea că provocaseră nenumărate cazuri de cancer de pancreas). În schimb, regimul pretindea că este extrem de uman cu cetăţenii patriei şi mai ales cu clasa muncitoare, pe care zicea că o reprezintă ca nici un alt regim politic din istorie. Cultul lui Ceauşescu şi al soţiei sale analfabete, Elena, friza culmile grotescului, iar românii erau obligaţi să aplaude şi să îi omagieze pe cei doi “iubiţi fii ai poporului”. Un glumeţ a lansat anecdota că românii ajunseseră să semene cu pinguinii de la polul nord – să bată din aripi şi să se hrănească cu peşte. Până şi socialistul Fr. Mitterand, pe atunci preşedinte al Franţei, a trebuit să se delimiteze de regimul lui Ceauşescu şi să limiteze sever contactele cu el, ca să nu se compromită.

Acesta era tabloul vieţii cotidiene din Republica Socialistă România când, la 15 noiembrie 1987, a izbucnit marea revoltă a muncitorilor de la Uzinele de Autocamioane “Steagul Roşu” din Braşov, un vechi şi frumos oraş situat în centrul ţării. Nimeni nu se aştepta la aşa ceva în România lui Ceauşescu, unde poliţia politică (Securitatea) omniprezentă (precum NKVD-ul lui Stalin) lucra cu un mare număr de informatori şi supraveghea cu străşnicie orice manifestare ostilă sau dizidenţă la adresa Partidului Comunist şi a regimului “socialist” şi “democrat popular” de la Bucureşti. Marea revoltă a muncitorilor de la Braşov a fost reprimată cu o brutalitate incredibilă pentru un stat din Europa secolului XX, iar Europa nu a putut cu nimic să o împiedice, dar această revoltă muncitorească a avut în schimb forţa de a demasca regimul de dictatură din ţară. Acest regim politic declarat “democrat” şi “muncitoresc” nu era în realitate nici democrat şi nici muncitoresc, el funcţionând spre beneficiul nomenclaturii comuniste, al cărei stil de viaţă friza prin lux, privilegii şi aroganţă stilul de viaţă al unei aristocraţii tribale dintr-o ţară a lumii a treia. Regimul totalitar comunist din România în epoca lui Ceauşescu nu era decât o teribilă tiranie, prin care o minoritate îşi impunea voinţa în faţa majorităţii populare, care trebuia să consume cât mai mult peşte oceanic congelat, să bea apă rece (când apa curgea la robinet) şi să aplaude la nesfârşit nesfârşitele discursuri demagogice ale lui Ceauşescu, suportând în tăcere toate lipsurile posibile.

Remember Novembre 1987

Le 15 novembre 1987 a marqué la chute du masque humaniste du régime communiste de Roumanie. Auto-légitimé comme un régime politique de “démocratie populaire”, mais imposé par les tanks de l’Armée Rouge le 6 mars 1945 et maintenu par une combinaison de populisme, d'élections truquées, de despotisme et terrorisme d’État, le communisme de Roumanie a abouti vers la fin du règne de Nicolae Ceauşescu en une situation de ne plus représenter que le dictateur et la nomenklatura du Parti, douée de privilèges sans limites. Suite a la crise socio-économique généralisée, à cause d’une série de décisions politiques catastrophiques, vers la fin des années 80, comme en pleine guerre, la Roumanie souffrait du froid et de faim. Les tickets concernant les aliments rationnés avaient été réintroduits comme à l’époque où Bucarest était bombardée tristement par les Alliés, et la pénurie de produits de consommation courante, comme la pâte dentifrice, le papier hygiénique ou la ouate médicinale ou bien les aliments de première nécessité (le sucre, l’huile, le pain) avait plongé en un marasme terrible le pays tout entier.

Concernant les aliments les plus banals, on attendait des nuits entières devant les magasins, quant a l’application du principe communiste de répartition du bien-être social – “A chacun selon ses nécessités, à chacun selon ses besoins” – et tout se trouvait ajourné ad vitam aeternam. Dans les gares, je voyais comment les gens prenaient d’assaut les trains internationaux, pour acheter à des touristes polonais ou est-allemands des médicaments (comme du biseptol pour le rhume, très répandu à cause du froid des maisons, pendant l’hiver), des cigarettes (le fameux BT bulgare ou le moins bon “Gent” albanais) ou des vêtements. À la tombée de la nuit, pendant les saisons froides (l’automne, l’hiver) des milliers de villages demeuraient dans les ténèbres, à cause des sévères économies d’électricité imposées par les bureaucrates de Ceauşescu, tandis que, par les gares, s'enfuyaient de longs trains de marchandises traînant des wagons de céréales, entièrement destinés à l’exportation. La situation ne s'avérait pas vraiment meilleure dans les villes, ni même à Bucarest, connue jadis glorieusement comme “Le Petit Paris”, et où commençait à se ressentir toujours plus la crise qui s’approfondissait inexorablement d’une année à l’autre. La pression du gaz baissait pendant le soir, les bouteilles de gaz demeuraient presque introuvables, la chaleur des calorifères distribuée par le système centralisé d’État ne durait que quelques heures, les matins et les soirs, l’eau chaude coulait seulement quelques instants en fin de semaine (mais pas dans toutes les villes), et leséconomies de courant électrique laissaient dans l'obscurité des quartiers entiers. Après l’hiver des années 1984-1985, j’ai entendu de mes propres oreilles des Bucarestois âgés se plaindre du froid terrible qu’ils étaient obligés de supporter dans leur appartement transformé en véritable frigidaire. En apprenant cette situation, on dit que Elena Ceauşescu aurait répliqué: “Ils n’ont qu’à rajouter une couche à leurs vêtements !”

Un matin très froid d’hiver, tout en faisant la queue pour obtenir du lait, je vis un homme s’effondrer sur le trottoir, atteint de crise cardiaque, provoquée probablement par des conditions inhumaines d'existence (et même de velléité de survie), parce que les gens devaient attendre des heures, pétrifiés de froid en une température glaciale, depuis six heures du matin jusqu'à l’ouverture du magasin, pour pouvoir prétendre obtenir une ou deux bouteilles de lait ou encore un ou deux verres de yaourt. Après que la marchandise se fut épuisée (très vite), le magasin devenait une sorte de musée. Comme aliments de base, dans la plupart des magasins, on trouvait encore du poisson océanique congelé et des crevettes vietnamiennes et, en remplacement du vrai café, on pouvait seulement boire du “nechezol”, un mélange indéfini de particules douteuses à l’aspect marron (au sujet desquelles on affirmait qu'elles avaient provoqué de nombreux cas de cancer du pancréas). En échange, le régime se prétendait très humain envers ses citoyens et en particulier envers la classe ouvrière, qu’il prétendait représenter comme aucun autre régime politique précédent. Le culte de Ceauşescu et de sa femme illettrée, Elena, frisait les sommets du grotesque, et les Roumains se trouvaient obligés d’applaudir et de rendre d'infinis hommages à ces deux-là, “les fils du peuple les plus aimés”. Un type, amateur de plaisanteries ironiques, avait lancé une anecdote (“banc”), en affirmant, ou se rendant hélas compte, que les Roumains commençaient de ressembler à des pingouins du Pôle Nord – s'ébattant de leurs bras comme des ailes, pour se réchauffer, et en se nourrissant péniblement et succinctement, avec du poisson. Même le socialiste François. Mitterrand, à l’époque Président de la France, dut se délimiter du Régime de Ceauşescu et de ses contacts avec lui, pour ne pas se compromettre.

Ainsi s'avérait le tableau de la vie quotidienne dans la République Socialiste de Roumanie quand, le 15 novembre 1987, éclata la grande révolte des ouvriers des Usines d’Autos et de Camions “Steagul Roşu” de Braşov, une ancienne et belle ville du sud de la Transylvanie, située juste au centre du pays. Personne ne s’attendait à une pareille émeute dans la Roumanie de Ceauşescu, où la police politique (la Securitatea) omniprésente (tel le NKVD de Staline) déployait ses activités à l’aide d’un grand nombre d’informateurs ( raison pour laquelle elle était, de manière euphémique, surnommée “La Coopérative de l’Oeil et du Tympan”) et surveillait avec grande attention toute manifestation hostile ou formation de dissidence contre le Parti Communiste et le Régime “socialiste” revêtu de “Démocratie Populaire”. La grande révolte des ouvriers de Braşov fut réprimée avec une férocité incroyable pour un État de l’Europe de la fin du XXème siècle, tandis que cette Europe ne faisait rien pour empêcher cette répression, cependant cette révolte ouvrière eut pourtant la force d’arracher le masque du visage du régime totalitaire communiste de ce pays. Ce Régime auto-déclaré, avec suffisance, “démocratique” et “ouvrier” n’était en réalité ni démocratique ni ouvrier, car fonctionnant uniquement au bénéfice de la nomenclature communiste, dont les styles de vie frisaient par leur luxe, leurs privilèges et leur arrogance, bien plutôt le style de vie d’une aristocratie tribale, abusant et soutirant toute richesse, d’un pays du tiers monde.

Le régime totalitaire communiste de la Roumanie de l’époque de Ceauşescu ne fut que terrible tyrannie, par laquelle une minorité imposait sa volonté face à la majorité populaire, qui devait consommer du poisson océanique congelé le plus que possible, boire de l’eau froide (quand l’eau coulait, par chance, des robinets) et applaudir a l’infini les interminables discours démagogiques de Ceauşescu, en supportant en silence toutes les privations possibles.

Version française par Noëlle Arnoult (France)

SUPLIMENT SPECIAL "ORIZONT LITERAR CONTEMPORAN", No 4 (72): PASCAL DAGUE (FRANCE) 10 Nov 2019 9:11 AM (5 years ago)

CLH - A JOURNAL FOR VALUABLE READERS.

COMING SOON

SCOTTISH HORIZONS: DOUGLAS LIPTON 24 Oct 2019 10:28 AM (6 years ago)

We arrive in Delhi

I am not sure if a visitor has any right ever to pass comment on a country that is foreign to him. This uncertainty is exacerbated when the visitor is from the privileged West and is only there as a tourist for three indulgent weeks, driven around with his wife and daughter by a personal chauffeur, chaperoned by tour-company couriers and met by local English-speaking guides at every significant juncture. Worse still, when it comes to travelling in India, is the fact that this particular visitor – despite constant protestations that he is Scottish – ostensibly comes from ‘Britain’, that country which, in Indian perception, spent almost two centuries systematically robbing it of its wealth.

Britain is of little or no concern to contemporary India: it is small-fry. In the UK’s present right-wing and xenophobic mood – egoistical and navel-gazing – our dominant populist politicians fantasise about exciting new markets outwith the EU (for whatever it may be that Britain still has to sell: some weapons, anyone?). Well, India is not interested. Its eyes are on Russia and Latin America.

We are told that the ‘British’ are arrogant and racist. We are told that Britain’s only positive gift to India has been the English language. (Indians may also concede cricket.) We do our best, therefore, in our tiny way, to redress matters – we behave well; we tip generously (this becomes truly tiresome); we take a real interest; we listen; we sympathise – empathise, even; we buy things (which, too, becomes tiresome for it’s expected of us: “People’s livelihoods depend on this”); we respond warmly; we say ‘thank you’ a lot (Indian people never do to each other). We are here in India to learn, and, in that respect, this is not a holiday, but, rather, an experience. We travel through an Indian company, which is very attentive whilst we are there and still in its care.

What follows is a blend of observation, reflection and of information provided by our Indian ‘hosts’. It refers only to a small part of a vast country – hence, it generalises, perhaps unreasonably.

We arrive in Delhi in early July. This is not the season for Westerners to visit: they come in the late autumn – May and June are unbearably hot; July sees the start of monsoon and its attendant humidity. Our first courier asks us what we know of India: precious little, it turns out. We did not know that the population of Delhi exceeds that of Australia. (We got varying figures from 26 million to 37 million people: either way, it’s a population that beggars our belief.) India’s entire population is almost 1,400,000,000 – people usually talk in ‘billions’ but I do not understand that number. (The British and Americans still seem to mean different things by a ‘billion’, and I am confused by it – I think I understand rows of zeros better.) Around 60% of India’s population is under the age of 25 – and that is a figure which exercises its politicians, for these young people have aspirations and they need to be sure of good employment, of a future. This is a young country seeking, against the odds, to advance itself.

Sosim în Delhi

Nu sunt sigur dacă vreun vizitator are dreptul să aibe o opinie despre o țară care îi este străină. Această incertitudine este exacerbată când vizitatorul provine din occidentul privilegiat și se află în acea țară doar în statutul de turist pentru trei indulgente săptămâni, se lasă condus încolo și încoace împreună cu soția și cu fiica acestuia de către un șofer personal, oferit de către agențiile de turism și care se întâlnește cu ghizi locali vorbitori de limbă engleză în fiecare locație semnificativă. Mai rău chiar, atunci când vine vorba despre o călătorie spre India, este faptul că acest vizitator, în mod particular – în ciuda constantelor sale proteste de a fi scoțian – acesta vine în mod evident din „Marea Britanie”, o țară care, din punct de vedere al Indiei, i-a tâlhărit sistematic bogăția timp de două secole.

Marea Britanie nu mai este o preocupare a Indiei contemporane: această țară fiind insignificativă. Pentru actuala stare xenofobică și de dreapta a Regatului Unit – egoistă și înfumurată – politicienii noștri populiști care se bucură de majoritate visează la piețe noi de desfacere dincolo de UE (oare ce are Marea Britanie de vânzare: arme, careva?). Păi, India nu este interesată. Își are ochii ațintiți asupra Rusiei și a Americii Latine.

Ni se spune că „britanicii” sunt aroganți și rasiști. Ni se spune că sigurul cadou al Marii Britanii a fost limba engleză. (Indienii ar putea să concesioneze crichetul.) Facem tot ce putem, așadar, în felul nostru, să corectăm faptele – ne purtăm frumos; oferim bacșișuri generoase (activitatea devine obositoare); ne prefacem că ne interesează; ascultăm; simpatizăm – chiar empatizăm; cumpărăm lucruri (care, de asemenea, devine o activitate obositoare fiindcă se așteaptă de la noi să facem acest lucru: „Viețile oamenilor depind de asta”); răspundem cu căldură; spunem „vă mulțumesc” de mai multe ori (indienii nu fac asta unul cu celălalt). Suntem aici în India pentru a învăța, și, întrucât, aceasta nu este o vacanță, ci, oarecum, o experiență. Călătorim printr-o companie indiană, care este deosebit de atentă câtă vreme ne aflăm acolo și câtă vreme suntem în grija acesteia.

Ce urmează este o mixtură de observații, meditații și informații furnizate de către „gazdele” noastre indiene. Toate aceste lucruri se referă numai la o mică parte dintr-o țară vastă – astfel, ar putea să ofere o părere generalizată, probabil nejustificată.

Sosim în Delhi la începutul lunii iulie. Acesta nu este sezonul occidentalilor: aceștia vin la finele lunilor de toamnă – luniile mai și iunie sunt insuportabil de calde; în iulie începe musonul și umiditatea sa care îl însoțește. Primul nostru agent diplomatic ne întreabă ce știm despre India: foarte puțin, din câte s-a văzut. Nu am știut că populația orașului Delhi o depășește pe cea din Australia. (Am primit variante între 26 și 37 milioane de oameni: oricum ar fi, este o populație care ne cerșește încrederea.) Întreaga populație a Indiei este de aproape 1.400.000.000 – oamenii de obicei vorbesc în „bilioane” dar nu înțeleg numărul. (Englezii și americanii încă se referă la „bilion” ca fiind ceva diferit, și sunt confuz din cauza asta – înțeleg mai bine rândurile de zerouri.) În jur de 60% din populația Indiei are vârsta sub 25 de ani – și aceasta este o caracteristică ce îi încearcă pe politicieni, pentru că acești tineri trebuie să fie asigurați de o bună angajare, de un viitor. Aceasta este o țară tânără care, în ciuda așteptărilor, dorește să se dezvolte.

(from the book in progress: "Neem - an experience of India")

Cultural profile. Profil cultural

Douglas Lipton (1953, Glasgow, Scoţia). Poet, eseist şi critic literar. A urmat şcoala în Glasgow. A lucrat şi s-a căsătorit în Dumfriesshire în sud-vestul Scoţiei. A început să scrie– poeme, în mare parte – când era adolescent, şi a devenit membru al faimoasei clase de scriere creativă de la Universitatea din Glasgow, timp de câteva sezoane, cu profesorii Philip Hobsbaum şi Alastair Gray. La universitate, colegii de scriere creativă, William McIlvanney şi James Aitchison, l-au încurajat mai mult. Publicaţiile timpurii au inclus părţi din New Writing Scotland, West Coast Magazine şi Lines Review. Preda în Lockerbie în momentul incidentului din 1988. Douglas Lipton a colaborat cu artistul Keith McIntyre şi compozitorul Karen Wimhurst la Songs for the Falling Angel – a requiem for Lockerbie, care s-a desfăşurat la Festivalul Internaţional de la Edinburgh şi la alte evenimente în perioada1990-91, şi transmisă prin STV. Bucăţi din serie au fost citite de supravieţuitorii familiei la Memorial Cairn Dedication Ceremony (1995) la Arlington National Cemetery din SUA. Prima colecţie de poeme ale lui Douglas Lipton, The Stone Sleeping-Bag, a fost publicată de editura Mariscat în 1993. Publicaţiile ulterioare– broşuri sau colecţii întregi – au apărut la Markings şi Five Bob Ogre. Până la pensionare, a lucrat ca professor pentru elevi cu nevoi speciale. Cărţi publicate în “Bibliotheca Universalis”: Lost Sister (2014), Alien Driftwood (2015), Opera omnia (2018).

Douglas Lipton (1953, Glasgow, Scotland). Poet, essayist and literary critic. Educated in Glasgow. he has lived his working and married life in Dumfriesshire in south-west Scotland. He began writing – poems, mostly – when he was a teenager, and joined Glasgow University’s famous extra-mural creative writing class for a couple of seasons, tutored by Philip Hobsbaum and Alastair Gray. At university, creative writing fellows William McIlvanney and James Aitchison gave further encouragement. Early publication included pieces in New Writing Scotland, West Coast Magazine and Lines Review. Teaching in Lockerbie at the time of the 1988 incident, Douglas Lipton collaborated with artist Keith McIntyre and composer Karen Wimhurst to produce Songs for the Falling Angel – a requiem for Lockerbie, which was performed at the Edinburgh International Festival and elsewhere during 1990-91, and broadcast by STV. Pieces from the cycle were read by surviving family at the Memorial Cairn Dedication Ceremony (1995) at Arlington National Cemetery in the USA. Douglas Lipton’s first collection of poems, The Stone Sleeping-Bag, was published by Mariscat in 1993. Subsequent publications – chapbooks or full collections – have appeared from Markings and Five Bob Ogre. Until he retired, he worked in education in the field of learning support. Published books in “Bibliotheca Universalis”: Lost Sister (2014), Alien Driftwood (2015), Opera omnia (2018).

Traducere de Elena Ţăpean

NEW IN BIBLIOTHECA UNIVERSALIS: TOMISLAV MARIJAN BILOSNIĆ (CROATIA) 30 Sep 2019 12:48 PM (6 years ago)

Odisej smišlja konja

Odisej prati oblak

vjetar u obliku stošca

sjenu nad Trojom

Kada sunce izlazi

sjena otvara vrata

Troje od kamena

a našibrodovidrveni

dokrajaćeostatislavni

Odisej smišlja konja

dušu mu zadržavajućizasebe

vatru sa sunčanim rebrima

U krvi kamena postolja

Odisejprati more

plimu i osekugrada

kapilare drva čije ga čeka ždrijelo

Na drvenom konju

vratit će se Helena

Odysseus ersinnt das Pferd

Odysseus begleitet die Wolke

Die Kegelform des Windes

Den Schatten über Troja

Wenn die Sonne aufgeht

Öffnet der Schatten das Tor

Das Tor Trojas aus Stein

Und unsere Schiffe aus Holz

Werden berühmt sein für immer

Odysseus ersinnt das Pferd

Dessen Seele behält er für sich

Feuer mit Rippen aus Sonne

Im Blut des steinernen Sockels

Odysseus begleitet das Meer

Ebbe und Flut der Stadt

Adern des Holzes vom Rachen erwartet

Auf dem hölzernen Pferd

Kommt Helena zurück

Odiseu îşi imaginează calul

Odiseu urmează norul

vântul în formă de con

umbra de deasupra Troiei

Când soarele iese

umbra deschide poarta

Troiei făcută din piatră

şi corăbiile noastre de lemn

vor fi faimoase pznă la final

Odiseu îşi imaginează calul

păstrându-şi sufletul pentru sine,

focul cu coaste de soare

pe însângeratul piedestal de piatră

Odiseu urmează marea

mareele înalte şi joase ale cetăţii

vasele capilare ale copacului al cărui gâtlej îl aşteaptă

În calul de lemn

se va întoarce Elena

Ulysse songe au cheval

Ulysse suit le nuage,

le vent en forme de cône,

l'ombre sur Troie.

Quand le soleil se lève,

l'ombre ouvre la porte de

Troie en pierre

et nos bateaux en bois

seront célèbres jusqu'à la fin.

Ulysse songe au cheval,

Il conserve son âme pour lui,

Séparée du feu des côtes du soleil,

Sur le piédestal de pierre sanglante.

Odyssée sur la mer,

De ses marées hautes et marées basses,

capillaires d'arbre dont la gorge attend.

Sur un cheval de bois

Hélène reviendra.

Versiune germană de Ute Karlavaris - Bremer

Versiune românească de Monica Dragomirescu

Versiune franceză de Noëlle Arnoult

(din cartea cvadrilingvă în pregătire Odisej. Odysseus. Odiseu. Ulysse, col. „Bibliotheca Universalis“)

CONTEMPORARY LITERARY HORIZON No 4 (72) / JULY - AUGUST 2019 26 Sep 2019 7:23 AM (6 years ago)

EDITORIAL

Daniel Dragomirescu, “Revoluţionari de profesie”, p. 1

ORIZONTURI CRITICE, p. 3 - 13

Catherine Mirande (Franţa), “Le temps des regrets”

Francisco da Cunha e Silva Filho (Brazilia), “My writing”

Gilvaldo Quinzeiro (Brazilia), “E aí meu cão, pensando pela minha cabeça?”

E. A. C. Lenoble (Franţa), “Les amours de Jésus (I)”

Christine Pagnier-Guillot (Martinica), “Les Dauphins”

ORIZONTUL PROZEI, p. 14 - 24

Dana Lang (Franţa), “Une rencontre inesperée”

Jacklynn Beckman (Franţa) – “Attendre, partir et revenir”

Cicéron Angledroit (Franţa), “Présentation des personnages”

Jean-Claude Sartelet, “L'Assassin fait dans le mystique"

Radu Igna (România), “Paznic la nuntă”

ORIZONTURI POETICE, p. 25 – 28; 33 - 42

Ana-Maria Oncescu (România)

Vlad Oncescu (România)

Darko Pernjak (Croaţia)

French Horizons Encart – Pascal Dague, p. 29 - 32

Ettore Fobo (Italia)

Raymond Walden (Germania)

Mike Bannister (Regatul Unit)

Ruben van Rompaey (Olanda)

John Tischer (Statele Unite)

Michael White (Statele Unite)

Donald Riggs (Statele Unite)

ORIZONTURI FRANCEZE, p. 42 - 51

Noëlle Arnoult, Gilles St-Onge (Canada), Marie Cholette (Canada), Frédéric Fort, Rosa Favella, Valérie Perrin, Colette Céfis, Alain Flayac

ORIZONTURI AFRICANE, p. 52 - 59

Johnzoe Awodeyi (Nigeria)

Oyebanji David Ayodele (Nigeria)

Ademola Adeshino (Nigeria)

Koko Dzoka (Togo)

Armand M. Esso (Togo)

Sébastien Vondoly (Togo)

EVENIMENTE, p. 59 - 60

Kees van Meel (Olanda), “Kat and Kees”

Gilvaldo Quinzeiro (Brazilia), “Escritores brasileiros participarão de antologia internacional”

____________________

Coperta 1: Pascal Dague (French poet)

Coperta 4: Kees van Meel & his friends in Breda (The Netherlands)

________________________

Traduceri. Traductions. Translations:

Bianca Namur, Daniel Dragomirescu, Elena Ţăpean, Ana-Maria Oncescu, Željka Lovrenčić, Noëlle Arnoult, Raymond Walden, Roxana Doncu, Monica Manolachi

COMING SOON.

CLH - A JOURNAL FOR VALUABLE READERS.

AFRICAN HORIZONS: JOHNZOE AWODEYI (NIGERIA), SÉBASTIEN VONDOLY (TOGO) 16 Sep 2019 12:04 PM (6 years ago)

This Moon and Sun

Set the stage

It’s time to grind, but not with rage

Bring your members together

Call them into order

It is now time to settle

Seated by a basket right beside the racket in a corner of our living room

The table is set

The chair gives way to me and cuddles me,

though not in the way my bed would, I was sure beyond the roll-on there would be more profit in this night than the last one.

Now, we are set

Seated and at rest

The pen is lifted to stick between addicted phalanges, I am assured that this white from the forest gods will soon become a sea of blue words as I utter without speech

Dumb, yet I speak

Of days of my youth

When the sun was on

When with the best of its verve it shone

Ligaments and tendons arose

In those days, the muscle was brave I suppose

Crushing many that stood in its way

Many times, falling them away

To rhythms of love I did sway

Ultimately reaching on to the night

And here it comes

That is the parable of seasons

A gift of the creator

Everyday comes with its light

Every sun, its moon

And though their light be different

Though we prefer one to be incessant

We find treasure in both

For the light of the day calls us out of hiding, sets us on our way

All the while, preparing the moon: the angel of calm

A day is not complete without the angel of calm anymore, it never was

Adieu papa

The lessons of “a time at the night table” has become a treasure

I have not needed a timetable in a while, yet this heart lives in pleasure

My day though embattled,

many days though in shackles,

I’m still on

I’ve managed to sail the way of my wind

So, I’m still on

The night table keeps me

Because the moon always brings it.

Această lună şi soarele

Pregătește scena

Este timpul să mărunțești, dar nu cu răutate

Adu-ți membrii familiei laolaltă

Cheamă-i în ordine

Nu este timp de stat

Stând lângă un coș chiar pe lângă o rachetă în colțul sufrageriei noastre

Masa este pregătită

Scanul mi se dăruiește și mă îmbrățișează,

nu cum ar face patul meu, eram

sigur dincolo de centură că va fi mult

profit în această noapte decât a fost în cealaltă

Acum, suntem pregătiți

Înscăunați și liniștiți

Stiloul este ridicat ca să rămână între două

falange, sunt asigurat că acest alb din

pădurile zeilor va deveni în curând o mare a

cuvintelor albastre în timp ce rostesc fără să vorbesc,

Prost, însă vorbesc

De zilele tinereții mele

Unde soarele era aprins

Când cu cea mai bună vervă strălucea

Ligamente și tendoane se ridicau

În acele zile, mușchii erau curajoși

presupun

Zdrobind multe ce le stăteau în cale

De cele mai multe ori, cazând

În ritmurile iubirii am șovăit

Într-un sfârșit atingând noaptea

Și uite-o cum vine

Aceasta este parabola anotimpurilor

Un dar al creatorului

În fiecare zi vine cu lumina sa

Fiecare soare, cu luna sa

Și chiar dacă lumina lor e diferită

Noi dorim ca una să fie permanentă

Găsim comori în ambele

Pentru că lumina zilei ne face să ieșim din ascunzătorile noastre,

ne pune în mișcare

În timp ce, ne pregătim pentru luna: îngerul liniștii

O zi nu e completă fără îngerul liniștii, nu a

fost niciodată

Adio tată

Lecțiile unui „timp la masa de seară” a devenit o comoară

Nu mi-a trebuit de o vreme un program, însă

această inimă trăiește în plăcere

Ziua mea chiar dacă zimțată,

multe zile chiar dacă în cătușe,

Sunt încă viu

Am reușit să mă având în propriul meu vânt

Deci, sunt încă viu

Masa de seară mă ține

Fiindcă luna mereu o aduce.

Profile. Profil

Johnzoe Awodeyi is a decade old poet and spoken word performer with a deep love for the artistic manipulations of words. He really is a quiet poet who has produced 2 spoken word videos and has written several hundreds of poems. In 2017, he co-hosted "Spark the Love" now "The Spark", an entertainment event for high-performance individuals and organizations that features poems, spoken words, drama and musical genres like classical, jazz and soul. In 2018, he compiled "Bathe in the open", an anthology. Also in 2018, he hosted "Artskid" which has a similar DNA to "Spark the love" with his poetry community, based in Akure. Johnzoe has a background in Computer Science with a strong penchant for business and a love for art and humanities.

Johnzoe Awodeyi este un poet și un interpret al cuvântului rostit cu o profundă iubire pentru mânuirea artistică a cuvintelor. El chiar este un poet tăcut care a produs două videoclipuri ale cuvântului rostit și a scris câteva sute de poezii. În 2017, a co-găzduit „Spark the Love” („Scânteia Iubirii”) acum „The Spark” („Scânteia”), un eveniment pentru artiști și organizații de înaltă performanță în care se prezintă poezii, cuvinte rostite, genuri dramatice și muzicale precum muzica clasică, jazz și soul. În 2018, a compilat „Bathe in the open” („Făcând baie în văzul lumii”), o antologie. Tot în 2018, a găzduit „Artskid” care a avut același ADN cu cel al „Spark the love” („Scânteia iubirii”) și a comunității sale poetice, stabilite în Akure. Johnzoe a studiat Științele Computeriale cu o puternică inclinație spre mediul de afaceri și o dragoste pentru artă și umanistică.

Traducere de Elena Ţăpean

Mon Adresse

Je suis de l’Avenue des rescapés

Du grand banditisme, Rue n° 11,

Toit aux couleurs nuage et soleil.

Ma demeure est au bord de la rue,

Très libre d’accès aux moustiques,

Exposée aux tempêtes et giboulées.

Ma maison est sans toit ni fenêtre,

Juxtaposée à celles des richissimes

Dont la folie fait monter l’adrénaline.

Je suis fils des vents, sans famille

Bien nu comme un verre de terre,

Victime des injustices du destin.

Je veux un jour quitter cette maison

Pour aller à l’école, savoir écrire et lire,

Comprendre et interroger notre monde.

Je ne veux pas demeurer un délinquant

Danger public marqué par le grand saut

De la honte, du mépris et du déshonneur.

Je ne veux pas devenir un déprédateur

Pour ôter la vie aux paisibles citoyens

Dont les richesses attirent comme un aimant.

Si le cœur t’en dit de m’aider à grandir

Sans venger ma situation, viens, Rue n°11,

Avenue du banditisme, maison n°0000.

Lomé, le 23 juillet 2015, inédit

Adresa mea

Sunt de pe Calea Salvaţilor

De marele banditism, Strada nr. 11,

Acoperiş de culoarea norilor şi a soarelui.

Locuinţa mea este la marginea străzii,

Cu acces liber pentru ţânţari,

Expusă la furtuni şi la ploi.

Casa mea nu are nici acoperiş nici ferestre,

Juxtapusă celor ale bogătaşilor

A căror nebunie îţi face adrenalina să crească.

Sunt fiul vânturilor, fără familie,

Gol complet, ca un pahar de pământ,

Victimă a nedreptăţilor soartei.

Vreau ca într-o zi să părăsesc această casă

Să merg la şcoală, să ştiu să scriu şi să citesc,

Să înţeleg lumea noastră şi să-i pun întrebări.

Nu vreau să rămân un delincvent

Pericol public marcat de marea cădere

A ruşinii, a dispreţului şi a dezonoarei.

Nu vreau să ajung un tâlhar

Ca să le iau viaţa oamenilor paşnici

A căror avuţie atrage ca un magnet.

Dacă inima îţi spune să mă ajuţi să cresc

Fără să te răzbuni pe mine, vino în Strada nr. 11,

Calea banditismului, casa nr. 0000.

Lomé, 23 iulie 2015, inedit

Profil

Sébastien Vondoly, journaliste, écrivain, éditeur, etc. Son vrai prénom est Kodzo Adzewoda. Vit a Lomé, Togo.

Sébastien Vondoly, jurnalist, scriitor, editor etc. Pe numele său real, Kodzo Adzewoda. Trăieşte în Lomé, Togo.

Traducere de Daniel Dragomirescu

READ MORE IN CLH 4 (72) / 2019. COMING SOON.

UNIVERSAL HORIZONS: J. M. WHITE (UNITED STATES) 8 Sep 2019 10:45 AM (6 years ago)

Speaking Poetry to Power

women have been enslaved

considered as property

expected to work without pay

history is the story of patriarchy

a paradigm of domineering

possessive

power hungry

chauvinists

until there is gender equality

there can be no freedom

economic inequality

racism

even nationalism

cannot be solved

until women are free

democracy cannot function

without gender equality

the ideology of freedom

impels the family

the community

the society

the markets

and the state

to recognize all people as equals

Vorbind puterii în versuri

femeile au fost subjugate

întotdeauna proprietatea cuiva

pentru care munceau fără plată

istoria e o poveste patriarhală

o paradigmă a dominației

posesivă

însetată de putere

șovinism

până ce nu va exista egalitate între sexe

nu poate exista libertate

inegalitatea economică

rasismul

chiar și naționalismul

nu pot dispărea

până când femeiele nu vor fi libere

democrația nu poate funcționa

fără egalitate între sexe

ideologia libertății

obligă familia

comunitatea

societatea

piețele

și statul

să recunoască toți oamenii ca egali

(din cartea în pregătire Neguţătorul de vise, col. Bibliotheca Universalis, 2019)

Traducere de Roxana Doncu

Profile. Profil

J. M. White (born in 1948) is an anti-authoritarian, anti-religious, anti-establishment dues paying member of the underground. His short stories, poems, interviews, essays and reviews have appeared in magazines worldwide. He did graduate study in Phenomenology at Duquesne University and holds an MA in Philosophy from Vanderbilt. He has attended summer sessions of the Jack Kerouac School of Disembodied Poetics at Naropa Institute, where he studied with Allen Ginsberg, William Burroughs and Gregory Corso. He has been a student of Tibetan Buddhism for over twenty years and has studied with the Dalai Lama, Khenchen Palden Sherab Rinpoche, Keith Dowman and Namkhai Norbu. He has traveled widely including visiting sites such as Lhasa, Tibet, Stonehenge and Avebury in England, Carnac and the Vezere Valley in France, Machu Picchu in Peru, Chichen Itza and Uxmal in Mexico, Chaco Canyon, Poverty Point and Cahokia in the United States; as well as the pueblos of the Zuni, Hopi and Taos Nations. He lives in rural Tennessee. The poetry collection Confidential Advice for the Unconventional debunks several contemporary myths related to identity and offers a series of poetic clear-cut reflections on philosophical concepts such as time, truth, nature, language or beauty. It is a bilingual collection inspired by esoteric thought, with adiacent pages in English and Romanian. Showing the poems in parallel with their translation functions as an invitation for bilingual readers to visualize the translator’s choice and think about other possible versions. Translation is considered here an open process.

J. M. White (născut în 1948) este un plătitor de taxe neconvențional, antiautoritarist, antireligios și antiguvern. Povestirile, poeziile, interviurile, eseurile și recenziile sale au apărut în reviste din lumea întreagă. A absolvit studii de licență în fenomenologie la Universitatea Duquesne și deține un master în filozofie de la Universitatea Vanderbilt din Statele Unite. A participat la sesiunile de vară ale Școlii Jack Kerouac pentru Poetici Imateriale de la Institutul Naropa, unde a studiat cu Allen Ginsberg, William Burroughs și Gregory Corso. A cercetat budismul tibetan mai bine de douăzeci de ani și a studiat cu Dalai Lama, Khenchen Palden Sherab Rinpoche, Keith Dowman și Namkhai Norbu. A călătorit mult și a vizitat locuri precum Lhasa în Tibet, Stonehenge și Avebury în Anglia, Carnac și Valea Vezere în Franța, Machu Picchu în Peru, Chichen Itza și Uxmal în Mexic, Canionul Chaco, Poverty Point și Cahokia în Statele Unite, precum și sate din rezervațiile de indieni americani Zuni, Hopi și Taos. Locuiește în zona rurală a statului Tennessee. Volumul de poezie Sfaturi confidențiale pentru neconvențional demontează câteva mituri contemporane despre identitate și ne oferă o serie de reflecții clar conturate poetic despre concepte filozofice precum timp, adevăr, natură, limbaj sau frumusețe. Este o colecție bilingvă inspirată de gândirea ezoterică, în care paginile în engleză și română sunt adiacente. Dispunerea poeziilor în paralel cu traducerea lor funcționează ca o invitație pentru cititorii bilingvi de a vizualiza alegerea traducătoarei și de a lua în considerare și alte posible versiuni. Traducerea este privită aici ca un proces deschis.

Traducere de Monica Manolachi

ROMANIAN HORIZONS: RADU IGNA 25 Aug 2019 8:26 AM (6 years ago)

Paznic la nuntă

Şi uite aşa ne spetim din primăvară când au venit la noi ţinându-se de mână. „Noi am hotărât să facem nunta la toamnă. Vreţi, nu vreţi, treaba voastră, sperăm să nu vă supăraţi.” De supărat nu ne-am supărat, dar nici somn nu am mai avut şi nici zile de stat la soare. Cuscrii cei bătrâni s-au apucat serios de lucru să îngraşe porcii şi viţelul, au făcut ţuica pe care au pecetluit-o în butoi de frăgar, cuscrele au întocmit liste gen „cinci saci de zahăr două sute de pachete de unt o mie de ouă”. Şi tot aşa pe cinci pagini pe care ni le-au înmânat nouă, cuscrilor, adică eu şi Vasile, cu recomandarea expres „Poftim, faceţi şi voi ceva că noi avem prea multe pe capul nostru”, astfel că toată vara am umblat, am căutat, am transportat cu maşinile, am depozitat, am dat ceva atenţii până am obţinut aprobare să închiriem hanul de la marginea oraşului, am cheltuit, ne tot întrebam de ce nu ne ajung banii şi tot aşa până am terminat prima rundă cu amenajarea sălii în această seară la şapte şi douăzeci de minute. Aşa că au plecat toţi lăsându-mă singur aici lângă plitele electrice să păzesc oalele cu sarmale. Dacă ar fi numai oalele. Intraţi numai în magazie, aici alături ca să vedeţi dacă mai e loc de pus piciorul printre tăvi cu friptură, ori dacă nu vă pierdeţi printre stivele cu lăzi de bere şi ştiu eu ce mai e pe acolo. Ia să mai verific eu uşile şi geamurile acum că a ieşit luna, întreagă, strălucitoare ca o mireasă acolo pe cer, aşa că trec dincolo în sală. Mă plimb printre mese, solemn, parcă aş fi la Continental sau într-un salon unde s-a organizat un mare dineu. (...)

Pieter Breugel, Nuntă ţărănească

Gardien aux noces

Et ainsi nous nous nous efforcions d’offrir le meilleur, depuis le printemps, quand ils sont arrivés chez nous, en se tenant par la main comme deux chérubins.” Nous avons décidé d’organiser les noces cet automne. Sois que vous le vouliez bien, sois que vous ne le vouliez point, nous espérons ne pas vous contrarier.” En vérité, nous ne nous sommes pas fâchés, mais, ni du sommeil et ni encore moins des jours à passer au soleil, nous n’avons plus pu nous réjouir. La belle-mère et le beau-père ont commencé très sérieusement à engraisser les cochons et le veau, ont préparé l’eau-de- vie qu’ils ont scellée dans un tonneau en mûrier ; les belles-mères ont rédigé des listes du genre : ”Cinq sacs de sucre, deux cents paquets de beurre, un millier d’oeufs”. Et ainsi de suite, sur cinq pages, qu’elles ont données à nous, les beaux-pères, c’est-à-dire Vasile et moi, accompagnées par la recommandation spéciale : ”Voila, veuillez, vous aussi, faire quelque chose, car nous avons trop à faire !”, ainsi que tout l’été, nous avons marché, cherché, transporté en voiture et stocké ; nous avons donné quelques pots de vin pour obtenir la permission de louer l’auberge d’en bordure de la ville, nous avons dépensé.... Nous nous demandionspourquoi notre argent n’était pas suffisant, et ainsi de suite, jusqu’à ce que nous ayons terminé le premier tour, avec l’aménagement de la salle, ce soir, à sept heures et vingt minutes précisément. Îl en fut ainsi quand tous partirent en me laissant seul ici, auprès des plaques électriques, à surveiller la cuisson des casseroles pleines de „sarmales” (plats cuisinésroumains, préparés avec des feuilles de choux enroulées, fourrées avec un mélange de riz et de viande hachée, n. tr.). S’il n’avait été que question de ces plats !... ”Pénétrez, s’il vous plaît, un peu plus loin, en cet hangar, ici à côte, pour voir s’il reste encore de la place pour poser le pied parmi les plateaux à steaks, ou bien si vous ne craignez pas de vous perdre, aventurez-vous parmi les piles de canettes de bière, et je ne sais quoi encore, par là-bas ! ...” Et bien, allons vérifier encore une fois les portes et les fenêtres, maintenant que la lune est apparue, pleine, brillante comme une jeune mariée là-haut dans le ciel, me dis-je, en me permettant de passer de l’autre côté dans la salle. Je me promène parmi les tables, solennellement, comme si j’étais dans un ”Continental” (nom générique pour les hôtels de luxe en Roumanie, n. tr.) ou dans une salle de gala. (...)

Version française par Noëlle Arnoult

(fragment d'un récit, à lire tout le text dans le numéro prochain de la revue, 4 (72) / 2019)

PROFIL

Radu Igna (6 noiembrie 1934, satul Glodghileşti, comuna Burjuc, judeţul Hunedoara). Prozator. Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România (Filiala Alba – Hunedoara). Studii: Facultatea de Filozofie, Secţia Ziaristică, Universitatea Bucureşti, exmatriculat politic în anul IV,1958; Facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti,1973. Profesor de română şi engleză la şcoli din judeţul Hunedoara. Cetăţean de onoare al oraşului Haţeg. Debut publicistic în revista Orizont, Timişoara, cu proză scurtă, 1986, prezentare de Ion Arieşanu. Debut editorial, 2000. Cărţi publicate: Armonia snack-bar, proză scurtă, Editura Corvin, Deva, 2000; Vâltoarea, roman, Editura Corvin, Deva, 2001; Cultură si civilizaţie suedeză, note de călătorie, Editura Signata, Timişoara, 2002; Nimic deosebit in timpul serviciului meu, roman, Editura Modus P.H., Reşiţa, 2003; Valea proscrişilor, roman, Editura Călăuza v.b., Deva 2004 (Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sibiu pe anul 2004); Lazăr nu mai vine, proză scurtă, Editura Călăuza v.b, 2005; Condamnat, roman, Editura de vest, Timişoara, 2007; ediţia a II-a, Editura Rafet, 2016; Vocaţia culturală a Haţegului, eseuri, Editura Gligor Haşa, Deva 2009; ediţia a II-a în 2010; Istanbul, un oraş pe două continente, note de călătorie, Editura David Press-print, Timişoara, 2011. Premiul USR, Filiala Alba-Hunedoara, 2012; Gligor Haşa. Omul şi opera, Editura Gligor Haşa, Deva, 2012; ediţia a II-a, Editura CronoLogia, Sibiu 2014; Haţeg, vremuri şi oameni, fapte şi mărturii, Editura CronoLogia, Sibiu 2014, ediţia a doua 2015; Periplu european, Anglia, Suedia, Turcia, note de călătorie, Editura CronoLogia, Sibiu, 2015. Referinţe critice. Personalităţi române şi faptele lor, vol. XXII (2000); Dicţionarul scriitorilor români de azi, Iaşi, 2011; Judeţul Hunedoara, monografie, vol.V; Un dicţionar al scriitorilor români contemporani, vol I, Iaşi, Ed. TipoMoldova. Cărţi în „Bibliotheca Universalis”: Notyhing out of the ordinary during my duty (2017), Armonia Snack Bar (2018). Publicat în OLC: 4, 5/2017, 1, 2/2018.

Radu Igna (6 november 1934, Glodghileşti village, Burjuc, Hunedoara county). Prose writer. He is a member of the Romanian Writers’ Union (the Alba-Hunedoara Branch). Universitary studies Faculty of Philosophy, the Journalism section, politically expelled in the fourth year, 1958; Faculty of Philology of the University of Bucharest (1973). He worked as a teacher of Romanian and English language in several schools from Hunedoara county. Honorary citizen of Haţeg city. He made his narrative debut in the magazine “Orizont” (Timişoara, 1986). Editorial debut in 2000. Published books: Armonia snack-bar, short stories, Editura Corvin, Deva, 2000; Vâltoarea, novel, Editura Corvin, Deva, 2001; Cultură si civilizaţie suedeză, travel notes, Editura Signata, Timişoara, 2002; Nimic deosebit in timpul serviciului meu, novel, Editura Modus P.H., Reşiţa, 2003; Valea proscrişilor, novel, Editura Călăuza v.b., Deva 2004 (The prose Award of the Romanian Writers’ Union, Sibiu Branch, 2004); Lazăr nu mai vine, short stories Editura Călăuza v.b, 2005; Condamnat, novel, Editura de vest, Timişoara, 2007; second edition, Editura Rafet, 2016; Vocaţia culturală a Haţegului, essays, Editura Gligor Haşa, Deva 2009; second edition 2010; Istanbul, un oraş pe două continente, travel notes, Editura David Press-print, Timişoara, 2011 (The Award of the Romanian Writers’ Union, Alba-Hunedoara Branch, 2012); Gligor Haşa. Omul şi opera, Editura Gligor Haşa, Deva, 2012; second edition, Editura CronoLogia, Sibiu 2014; Haţeg, vremuri şi oameni, fapte şi mărturii, Editura CronoLogia, Sibiu 2014, second edition 2015; Periplu european, Anglia, Suedia, Turcia, travel notes, Editura CronoLogia, Sibiu, 2015. Critical references (in volumes): Personalităţi române şi faptele lor, vol. XXII (2000); Dicţionarul scriitorilor români de azi, Iaşi, 2011; Judeţul Hunedoara, monografie, vol.V; Un dicţionar al scriitorilor români contemporani, vol I, Iaşi, Ed. TipoMoldova. Books in „Bibliotheca Universalis”: Notyhing out of the ordinary during my duty (2017), Armonia Snack Bar (2018). Published in CLH: 4, 5/2017, 1, 2 / 2018.

HORIZONTES LATINOAMERICANOS. LETRAS A UN AMIGO ARGENTINO 22 Aug 2019 1:08 AM (6 years ago)

Eduardo Sanguinetti o l’Homme revolté de Albert Camus en version latinoamericana

Es imposible querido amigo... estoy malherido... un regimen totalitario se impuso... si puedes ayudarme gracias!

Eres un amigo entrañable...

Eduardo Sanguinetti

Estoy muy preocupado por esta situacion de Argentina, querido Edy.

Una vez un pais libre e feliz, como escribe Mario Vargas Llosa y actualmente un pais destruido por los gobiernantes de la Mafia Socialista Universal.

Que no pueden darte beneficios sin llevarte tu libertad de ser humano nacido libre.

Que malediccion!

Mario Vargas Llosa un gran escritor, lástima que ha traicionado sus ideales, un vendido a las corporaciones ultraneoliberales, las de la ley de mercado que suman indigentes en el planeta... que dejan librados al azar a los que no adhieren al regimen de las multinacionales... el socialismo ha fracasado, no veo donde ves peligro donde no lo hay... conozco Argentina y Latinoamérica muy bien... tengo pertenencia a los primeros que han llegado a estas tierras, siempre colonizadas, con trepadores en la escala social que desean ser lo que jamás serán... ávidos, difamadores y sobre todo estafadores... el peronismo es un cáncer en Argentina, no ha permitido que este país evolucione y se asimile al curso de la historia... el gobierno del hijo de mafioso calabrés es espantoso, pues no tiene nada que ver con nuestra histori ay nuestras tradiciones, preferiría coronarme Rey: yo... Un abrazo!

Eduardo Sanguinetti

Queridissimo Edy:

No se que ha traicionado Mario Vargas Llosa.

En todo el caso, es un gran escritor y una consciencia del mundo latinoamericano.

Si, tienes razon: el peronismo ha destruido Argentina.

Como el socialismo y el comunismo Rumania.

No se puede construir una sociedad sin respectar a la dignidad y a la libertad humana.

Si el liberalismo y el neoliberalismo han producido danas al mundo, esto es pues el liberalismo es una version de socialismo combinada con el poder financiario de los ricos de esta planeta. Como se ve en China, donde la nomenklatura comunista se ha combinado con el neoliberalismo. Como en Union Sovietica que ha destruido la sociedad rusa en el nombre de un pueblo que en realidad el regimen estalinisto ha reprimido con extrema brutalidad.

Lenin cuentaba con los "idiotas utiles", para introducir una forma de sociedad totalitaria donde los milliones de seres humanos eran esclavos del Estado. El hombre no es un animal que recibe un pedazo de pan para vivir en las catenas de la servitud ideologica.

Esto es nuestro mundo, caro fratello!

Argentina es un ejemplo de que puede hacer un movimiento politico como fue el peronismo. Por supuesto, si Argentina teneba un Nicolas Maduro la situacion de Argentina era tan peor que cada argentino quereba salir de este pais!...

Pobre gran y rico pais, tan mal conducido por la demagogia politica del peronismo, la forma argentina del ceausismo! Como sabes, Juan Peron fue un gran amigo del dictador comunista Nicolae Ceausescu...

Hasta la vista, y espero poder recibirte en Bucarest un dia, pues la vida en Argentina sera mucho mas peor... Infelizmente.

Nicolae Ceausescu y Juan Peron

Scrisori către un prieten argentinian

Este imposibil, dragă prietene... sunt grav rănit... un regim politic totalitar s-a impus... Dacă mă poţi ajuta, mulţumesc!

Eşti un prieten reconfortant...

Eduardo Sanguinetti

Sunt îngrijorat de această situaţie din Argentina, dragă Edy.

Cândva o ţară liberă şi fericită, după cum afirmă Mario Vargas Llosa, iar în prezent o ţară distrusă de guvernările Mafiei Socialiste Universale. Care nu îţi pot da beneficii fără a-ţi răpi în schimb libertatea ta de fiinţă umană născută liberă.

Ce blestem!

Mario Varga Llosa (este) un mare scriitor, păcat că şi-a trădat idealurile, un vândut corporaţiilor ultraneoliberale, acelea ale legii pieţei, care adună săraci pe planetă... care îi lasă de izbelişte pe aceia care nu aderă la regimurile multinaţionalelor... Socialismul a eşuat, nu văd pericolul acolo unde nu există... Cunosc Argentina şi America Latină foarte bine... Fac parte dintre cei dintâi care au venit pe aceste pământuri, mereu colonizate, cu profitori pe scara socială, care doresc să fie ceea ce niciodată nu vor fi... lacomi, palavragii şi, mai ales, profitori... Peronismul este un cancer social în Argentina, nu a permis ca această ţară să evolueze şi să se sincronizeze cu mersul istoriei... Guvernul odraslei mafiotului calabrez este groaznic, fiindcă nu are nimic în comun cu istoria noastră, cu tradiţiile noastre, aş prefera să mă încoronez rege: eu... O largă îmbrăţişare!

Eduardo Sanguinetti

Iubite Edy,

Nu ştiu ce a trădat Mario Vargas Llosa.

În orice caz, el este un mare scriitor şi o conştiinţă a lumii latinoamericane.

Da, ai dreptate: peronismul a distrus Argentina. Precum socialismul şi comunismul, România.

O societate nu se poate construi fără a respecta demnitatea şi libertatea umană.

Dacă liberalismul şi neoliberalismul au provocat daune lumii, asta este din cauză că liberalismul / neoliberalismul reprezintă o versiune de socialism combinată cu puterea financiară a celor bogaţi de pe această planetă. Aşa cum se vede în China, unde nomenklatura comunistă s-a combinat cu neoliberalismul. Ca în Uniunea Sovietică, care a distrus societatea rusă în numele poporului, pe care în realitate regimul stalinist l-a reprimat cu maximă brutalitate. Lenin conta pe “idioţii utili”, pentru a introduce o formă de societate totalitară, în care milioanele de fiinţe umane erau sclavii Statului. Omul nu este un animal căruia să îi dai o bucată de pâine ca să trăiască în lanţurile servituţii ideologice.

Asta e lumea noastră, fratello!

Argentina este un exemplu de ce poate să facă o mişcare politică precum peronismul. Sigur că, dacă Argentina avea la conducere pe un Nicolas Maduro, situaţia de acolo ar fi fost aşa de rea, că fiecare argentinian ar fi dorit să abandoneze această ţară!...

Săracă şi bogată ţară, atât de rău condusă cu demagogia politică a peronismului, această formă argentiniană a ceauşismului! După cum ştii, Juan Peron a fost un mare prieten şi admirator al lui Nicolae Ceauşescu...

Pe curând, şi sper să te pot primi la Bucureşti într-o bună zi, fiindcă viaţa din Argentina va fi cu mult mai rea... Din nefericire.

Buenos Aires – Bucureşti, august 2019

ROYAL DUTCH HORIZONS & EVENTS 14 Aug 2019 5:10 AM (6 years ago)

These days, the Dutch poet & CLH contributor, Kees van Meel, has had a marvellous performance in The Great Church of Breda. Congratulations, dear Sheppherd King!

BRAZILIAN HORIZONS 3 Aug 2019 5:27 AM (6 years ago)

Escritores brasileiros participarão de antologia internacional

10 escritores brasileiros, de diferentes estados, como Maranhão, Paraíba, Santa Catarina, Mato Grosso em diferentes gêneros literários, que vai da poesia, ensaios e crônicas, estarão participando de uma antologia, a ser publicada pela Editora Pim, da Romênia.

O convite partiu do tradutor, novelista e editor da revista Orizont Literar Contemporan, Daniel Dragomirescu, sob a coordenação de Gilvaldo Quinzeiro.

No gênero poesia, cada autor participará com 3 poemas; nos demais gêneros, apenas 1 trabalho, com 2 a 3 páginas. Todos terão também publicado uma breve biografia, além de suas respectivas fotos. Os autores terão até o dia 30 de agosto para enviar seus trabalhos.

Estarão participando deste projeto, Edmundo Gaudêncio, Alcino Müller, Renato Meneses, Elizeu Arruda, Nelson Gaspar, Antônia Pereira de Souza, Ana Lúcia Gonçalves, Ribamar Rodrigues, Gilvaldo Quinzeiro e Dante Gatto.

A publicação será bilingue, e fará parte do projeto da Biblioteca Universal. Este é “um dos resultados, dos intercâmbios virtuais internacionais de escritores, tal como o Salão Virtual Internacional de Arte e Literatura”, afirma Gilvaldo Quinzeiro.

Scriitori brazilieni publicaţi într-o antologie

10 scriitori brazilieni, din diferite state, precum Maranhão, Paraíba, Santa Catarina, Mato Grosso, de diferite genuri literare, de la poezie, eseuri si pâna la cronici, vor fi incluşi într-o antologie, care se va publica la Editura Pim din România.

Invitaţia a fost lansată de către traducătorul, romancierul şi editorul revistei “Orizont literar contemporan”, Daniel Dragomirescu, sun coordonarea lui Gilvaldo Quinzeiro.

La categoria poezie fiecare autor va participa cu trei poeme; în celelalte genuri, cu o lucrare de 1-3 pagini. Toţi vor avea publicată şi o scurte biografie, în afară de fotografia fiecărui autor. Autorii au termen până la 30 august pentru a-şi trimite contribuţiile.

În această antologie vor fi incluşi autorii brazilieni Edmundo Gaudêncio, Alcino Müller, Renato Meneses, Elizeu Arruda, Nelson Gaspar, Antônia Pereira de Souza, Ana Lúcia Gonçalves, Ribamar Rodrigues, Gilvaldo Quinzeiro şi Dante Gatto.

Lucrarea va fi bilingvă şi va face parte din colecţia “Bibliotheca Universalis”. Acesta este “unul dintre rezultatele benefice ale schimburilor culturale internaţionale virtuale, în care sunt implicaţi scriitorii, precum, Salonul Virtual de Arte şi Literatură”, afirmă Gilvaldo Quinzeiro.

Caxias, 1 august 2019

Sursa: “Sky Magazine”

https://skyculturemagazine.wixsite.com/skyculturemagazine/single-post/2019/08/01/

Escritores-brasileiros-participar%C3%A3o-de-antologia-internacional

Traducere de Daniel Dragomirescu

CONTEMPORARY HORIZONS: KEES VAN MEEL (THE NETHERLANDS) 30 Jul 2019 10:20 AM (6 years ago)

Dijon, 29 July 2019. Kees van Meel receives a Diplome of Excellence

from Noëlle Arnoult, chief editor of CLH in France

Overgave

de intieme bedding in hun schoot

verraadt de liefde op het eerste

maar ook het laatste zicht

als een vanzelfsprekend beeld

vol verborgen verbindingen

een samen spreken in de zachtheid

van hun volmaakte eenheid

voor elke tijd herkenbaar

geen woord ontbreekt zo

in dit ongemaskerd gebarenspel

Surrender

the intimate bedding in their laps

betrays their love at first

but also at last sight

like a natural image

abounding in hidden connections

speaking together in the softness

of their perfect oneness

for every time recognizable

thus not a word is lacking

in this unmasked gesturing

Abandon

La literie intime dans leurs genoux

Trahit leur amour à la première

Mais aussi à la dernière vue

Comme une image naturelle

Regorgeant de liens cachés

Parler ensemble dans la douceur

De leur unité parfaite

Pour chaque fois reconnaissable

Donc pas un mot ne manque

Dans ce geste révélateur.

(from the tri-lingual book / "Bibliotheca Universalis", 2019:)

French version by Noëlle Arnoult

CONTEMPORARY HORIZONS: DARKO PERNJAK (CROATIA) 16 Jul 2019 6:55 AM (6 years ago)

Željka Lovrenčić and Darko Pernkak in Bucharest,

26 June 2019

EH, PREVIŠE ŽUTIM

Sa sedmog kata autoatentator ovisi

o olujnim vjetrovima sa sjeverozapada

preko dvjesto na sat

na ograničenju četrdeset posred zebre

pokošene djevojke na putu za školu

skuplja nas se kao mrava

nanjušeni anomalijom prostora

zanima nas kako će odglaviti

naheren kontejner iz ralja smetlarskog kamiona

još, još!

pohlepni duh piruje

drhtim pred ključanicom

posljednji jelovnik žene osuđene na smrt u američkoj saveznoj državi Georgija

okamenjeni tragovi vanzemaljaca - u

jučerašnjoj lavi novog polinezijskog vulkana

tko se kome naprčio - u znanstveno popularno beskonačnoj

televizijskoj studiji o narodnim običajima

skidam u ruku svemoguću android aplikaciju

moram saznat

tko je novi najbogatiji čovjek na svijetu – i

vremensku prognozu nad Polinezijom.

Što je novo, što je novo?

Nove su psihoze.

Eh, previše žutim.

AH, ME PONGO MUY AMARILLO

Desde el séptimo piso el auto atentado depende

de los vientos tormentosos de noroeste

de más de doscientos por hora

en el límite de cuarenta sobre la cebra

muchachas segadas en el camino a la escuela

nos reúne como a hormigas

olfateados por la anomalía del espacio

nos interesa como depondrá

el contenedor inclinado de las fauces del camión de la basura

¡Más! ¡Más!

el espíritu codicioso festeja

tiemblo delante del ojo de la cerradura

el último menú de la mujer condenada a muerte en el estado federal de Georgia

petrificadas huellas de extraterrestres – en la

lava del ayer nuevo volcán de Polinesia

quien se inclinó de espaldas delante de quién –

en el estudio científico-popular sobre las costumbres populares de la televisión

quito a mano la aplicación del omnipotente androide

tengo que enterarme quién es el hombre más rico del mundo – y

el pronóstico del tiempo en Polinesia.

¿Qué hay de nuevo? ¿Qué hay de nuevo?

Son las nuevas psicosis.

Ah, me pongo muy

amarillo.

AH, ÎNGĂLBENESC LA FAȚĂ

De la al șaptelea etaj automobilul atentat depinde

de vânturile furtunoase dinspre nord-est

de peste două sute la oră

în limita de patruzeci la zebră

fete secerate în drum spre școală

ne adună ca pe furnici

adulmecați de anomalia spațiului

ne interesează cum va depune

containerul înclinat din fălcile camionului de gunoi

Mai mult! Mai mult!

sufletul lacom sărbătorește

tremur în fața găurii de la încuietoare

ultimul meniu al femeii condamnate la moarte în statul federal Georgia

pietrificate urme de extratareștri – în lava noului vulcan de ieri din Polinezia

care s-a înclinat cu spatele în fața cui –

în studiul științifico-popular despre obiceiurile populare de la televiziune

scot cu mâna aplicarea atotputernicului android

trebuie să aflu cine e cel mai bogat om din lume – și

prognoza vremii din Polinezia

Ce e nou? Ce e nou?

Sunt noile psihoze.

Ah, îngălbenesc la față.

(din volumul antologic “Šapat Drave. Murmurul Dravei”, “Bibliotheca Universalis”, 2018)

Perfil. Profil

Darko Pernjak rođen je 1967. godine u Koprivnici gdje i danas živi i stvara. Po obrazovanju je inženjer geotehnike, prvo radno mjesto mu je bilo u agenciji za sklapanje brakova, a danas je po zanimanju trgovac vinima, dok je interes za književnost i potreba za stvaranjem konstanta od učeničkih dana. Objavljuje knjige od 1996. godine, potpisuje ih često nadimkom iz mladosti, Pero. U svojem stvaralaštvu dosta dugo se čvrsto držao klasičnih proznih formi, tek u novije vrijeme iskušava nove izričaje, pa tako piše za djecu i počinje se baviti pjesništvom. Član je Društva hrvats-kih književnika i Hrvatskog društva književnika za djecu i mlade. Osim što piše aktivan je sudionik javnog kulturnog života. Pokretač je i organizator brojnih književnih manifestacija i projekata u Podravini, kao urednik pojavljuje se u niz knjiga i časopisa.

Darko Pernjak nació en 1967 en Koprivnica donde hoy en día vive y escribe. De profesión es in-geniero de geotécnica. Tuvo su primer empleo en una agencia para concertar matrimonios y ahora trabaja como comerciante de vinos. El interés por la literatura y la creación artística son su constante desde sus días escolares. Publica libros desde el 1996 y a menudo usa su apodo de juventud, Pero. En su creación artística por largo tiempo escribió formas prosaicas clásicas. Recientemente empezó con nuevas expresiones, así que ahora escribe también para los niños y empezó a escribir poesía. Es miembro de la Sociedad de Escritores Croatas y de la Sociedad de Escritores Croatas para la Infancia y la Juventud. Además de escribir, es activo participante de la vida cultural pública. Es promotor y organizador de numerosos proyectos y manifestaciones literarias en Podravina. Como redactor, aparece en una serie de libros y revistas literarias.

Darko Pernjak s-a născut în 1967 la Koprivnica, unde actualmente trăiește și scrie. De profesie este inginer în geotehnică. A lucrat pentru prima oară la o agenție matrimonială, iar acum este comerciant de vinuri. Interesul față de literatură și creația artistică este constant încă de când era școlar. Tipărește cărți din 1996 și adesea își folosește porecla din tinerețe, Pero. În creația lui artistică de multă vreme a scris forme prozaice clasice. Recent, a început cu noi forme de exprimare, așa că acum scrie și pentru copii și a început să scrie poezie. Este membru al Societății de Scriitori Croați și al Societății de Scriitori Croați pentru Copilărie și Tineret. În afară de scris, este participant activ la viața culturală publică. Este promotor și organizator al unor numeroase proiecte și manifestări literare în Podravina. Ca redactor, apare într-o serie de cărți și reviste literare.

Versiunea spaniolă de Željka Lovrenčić

Versiunea românească de Monica Dragomirescu

INTERCULTURAL EVENTS: DIJON (FRANCE), 29 JUNE 2019 11 Jul 2019 3:44 AM (6 years ago)

CONTEMPORARY HORIZONS: MORELLE SMITH (SCOTLAND) 10 Jul 2019 7:57 AM (6 years ago)

Boatman

While I spoke to him

the owner of the boats

passed a thin rope through his hands

as if to tie up all loose ends,

dispense forever with a thread

that had uncertain destinations

and might lead to something

coiled beneath his memory

like a sleeping snake.

He talked as if such memories

could be appeased, could be coerced

to go on sleeping

only while he spoke.

His face was brown and bearded

and his eyes spent so long looking

into distance that when he

brought them back to me,

they were sea-stained,

like reflections of the sky.

I found a shell beside the path

that led down to the boathouse.

He looked as though he had a tale to tell

but there was no one he could tell it to.

No one who knew the sea

as well as he did,

no-one he could trust with his sea-eyes –

“Half Russian,” he said,

“With bits of Welsh and Irish.”

He coiled his rope and talked of boats

and held us in contempt

for all we did not know.

His story lay like a beached sail,

waiting for high tide.

His eyes blurted out horizons,

as he looked out past the jetty,

into the open sea.

“Once you get a taste for it

it will not let you go.”

I thought that he was talking

of the sea of course, but when

his eyes swung round to look at me

I felt I did not know at all

what he was meaning

And I held my sea-shell

in my hand and turned to go

and felt the coiled rope circle

like an undertow and still –

felt that I did not know.

Barcagiu

În timp ce-i vorbeam,

proprietarul de bărci

își făcea de lucru trecându-și o sfoară subțire

dintr-o mână într-alta, de parcă

s-ar fi dezis pentru totdeauna de un drum

cu destinații neclare

și care putea duce la ceva

încolăcit în adâncul memoriei

ca un șarpe adormit.

Vorbea ca și cum amintirile

puteau fi alinate, forțate

să doarmă întruna

doar dacă vorbea.

Avea fața arsă și era bărbos,

iar ochii săi au petrecut atât de mult timp

privind în zare, încât când i-a

întors spre mine,

erau pătați de mare,

cu reflexii ca din cer.

Am găsit o scoică lângă drumul

care ducea spre hangar.

Părea că are o poveste de spus,

dar nu era nimeni care să-l asculte.

Nimeni nu cunoștea marea

la fel de bine ca el,

nimeni în care să se încreadă ochii săi marini –

– Pe jumătate rus, a zis,

cu rădăcini galeze și irlandeze.

Și-a încolăcit funia și a vorbit despre bărci

și ne-a luat peste picior

pentru tot ceea ce nu știam.

Povestea lui semăna cu o velă eșuată

în așteptarea fluxului.

Din ochi îi țâșneau orizonturi,

în timp ce privea dincolo de debarcader,

spre largul mării.

– Odată ce-i vei simți gustul,

nu te va mai părăsi niciodată.

Credeam, bineînțeles, că vorbește

despre mare, dar când

și-a întors brusc ochii spre mine,

am simțit că nu am înțeles nimic

din ceea ce spunea.

Și țineam scoica

în mână și am vrut să plec

și am simțit cum se încolăcește sfoara

ca un curent submarin și chiar și așa –

simțeam că nu înțelegeam nimic.

(from the book "Europe. Europa", Bibliotheca Universalis, 2019)

Profile. Profil

Morelle Smith (United Kingdom). Poet, writer, translator. She studied English and French at Edinburgh University. Her work has included teaching English as a Second Language, French, and Creative Writing, to adults, as well as aid work in the Balkans. She writes poetry, fiction, non-fiction and travel articles. Awarded Writers’ Residencies in France, Switzerland and Serbia, her work has been translated into Albanian, Bulgarian, French and Romanian. She has been published on websites and in various magazines newspapers and anthologies in the UK, Ireland, France, Canada and Romania. Her publications include Deepwater Terminal, The Way Words Travel, The Ravens and the Lemon Tree and Gold Tracks, Fallen Fruit (poetry) Streets of Tirana, Almost Spring and Time Loop (fiction). Published in CLH: 5/2012, Ant. 3/2012, 1, 2, 3/2013, 2/2014, 1, 5/2015, 2, 4, 5, 6/2016, 3, 4, 5, 6/2017, 4, 5/2018. Books in “Bibliotheca Universalis: The Definition of Happiness (poems, 2015), Open Roads and Secret Destinations (travel articles, 2015), The Midnight Man (2018). Included by Sally Evans and Neil Leadbeater in Anthology of Scottish Poets (“Bibliotheca Universalis”, 2016).

Morelle Smith (Regatul Unit). Poetă, prozatoare, traducătoare. Este licenţiată în limbile franceză şi engleză de la Universitatea din Edinburgh. A activat ca profesoară de limba franceză şi de scriere creativă, de asemenea a fost asistentă în Balcani. Scrie poezii, ficţiune, nonficţiune şi articole de călătorie. Premiată în Franţa, Elveţia şi Serbia, scrierile sale au fost traduse în limbile albaneză, bulgară, franceză şi română. Publicată în diferite ţări, printre care Irlanda, Franţa, Canada, România. Cărţi publicate: Terminalul Deepwater, Drumul călătoriei cuvintelor, Corbii şi lămâiul and Bucăţi de aur, fructe căzute (poezie), Străzi din Tirana, Mai ales primăvara şi Bucle de timp (ficţiune). Publicată în OLC: 5/2012, Ant. 3/2012, 1, 2, 3/2013, 2/2014, 1, 5/2015, 2, 4, 5, 6/2016, 3, 4, 5, 6/2017, 4, 5/2018. Cărţi în “Bibliotheca Universalis: Definiţia fericirii (poeme, 2015), Drumuri deschise şi destinaţii secrete (articole de călătorie, 2015), Omul de la miezul nopţii (2018). Inclusă de Sally Evans şi Neil Leadbeater în Antologie de poeţi scoţieni (“Bibliotheca Universalis”, 2016).

Traducere de Monica Manolachi

Universitatea din Bucureşti

CONTEMPORARY LITERARY HORIZON View RSS

CONTEMPORARY HORIZON 2020 4 Jan 2020 11:44 AM (5 years ago)

ORIZONT 2020 31 Dec 2019 10:46 AM (5 years ago)

ORIZONT RETROSPECTIV (2) 29 Dec 2019 11:38 AM (5 years ago)

ORIZONT LITERAR CONTEMPORAN No 6 (74) / NOVEMBER - DECEMBER 2019 27 Dec 2019 8:08 AM (5 years ago)

ORIZONT RETROSPECTIV 24 Dec 2019 6:57 AM (5 years ago)

AMERICAN HORIZONS: JOHN TISCHER 21 Dec 2019 2:39 AM (5 years ago)

NEW IN BIBLIOTHECA UNIVERSALIS 9 Dec 2019 1:22 AM (5 years ago)

NEW IN BIBLIOTHECA UNIVERSALIS 30 Nov 2019 5:03 AM (5 years ago)

ORIZONT LITERAR CONTEMPORAN NR. 5 (73) / SEPTEMBRIE-OCTOMBRIE 2019 19 Nov 2019 1:45 AM (5 years ago)

THE WHITE HOUSE OF THE MEMORY 16 Nov 2019 3:46 PM (5 years ago)

SUPLIMENT SPECIAL "ORIZONT LITERAR CONTEMPORAN", No 4 (72): PASCAL DAGUE (FRANCE) 10 Nov 2019 9:11 AM (5 years ago)

SCOTTISH HORIZONS: DOUGLAS LIPTON 24 Oct 2019 10:28 AM (6 years ago)

NEW IN BIBLIOTHECA UNIVERSALIS: TOMISLAV MARIJAN BILOSNIĆ (CROATIA) 30 Sep 2019 12:48 PM (6 years ago)

CONTEMPORARY LITERARY HORIZON No 4 (72) / JULY - AUGUST 2019 26 Sep 2019 7:23 AM (6 years ago)

AFRICAN HORIZONS: JOHNZOE AWODEYI (NIGERIA), SÉBASTIEN VONDOLY (TOGO) 16 Sep 2019 12:04 PM (6 years ago)

UNIVERSAL HORIZONS: J. M. WHITE (UNITED STATES) 8 Sep 2019 10:45 AM (6 years ago)

ROMANIAN HORIZONS: RADU IGNA 25 Aug 2019 8:26 AM (6 years ago)

HORIZONTES LATINOAMERICANOS. LETRAS A UN AMIGO ARGENTINO 22 Aug 2019 1:08 AM (6 years ago)

ROYAL DUTCH HORIZONS & EVENTS 14 Aug 2019 5:10 AM (6 years ago)

BRAZILIAN HORIZONS 3 Aug 2019 5:27 AM (6 years ago)

CONTEMPORARY HORIZONS: KEES VAN MEEL (THE NETHERLANDS) 30 Jul 2019 10:20 AM (6 years ago)

CONTEMPORARY HORIZONS: DARKO PERNJAK (CROATIA) 16 Jul 2019 6:55 AM (6 years ago)

INTERCULTURAL EVENTS: DIJON (FRANCE), 29 JUNE 2019 11 Jul 2019 3:44 AM (6 years ago)

CONTEMPORARY HORIZONS: MORELLE SMITH (SCOTLAND) 10 Jul 2019 7:57 AM (6 years ago)

26 JUNE 2019. AN INTERCULTURAL EVENT IN BUCHAREST 7 Jul 2019 7:54 AM (6 years ago)