
De ce nu mai scrii? Intrebarea mi s-a pus des, in special in ultimii ani, si ar fi trebuit de mult timp sa raspund, caci intr-adevar am redus considerabil activitatea pe acest blog, pornit din profunda mea convingere ca hrana vie are un efect extrem de benefic asupra sanatatii naturale, blog pe care scriu si astazi cu acelasi entuziasm ca si cu 15 ani in urma, atunci cand l-am inceput, caci din acest punct de vedere, nu s-a schimbat pentru mine nimic: hrana vie este un miracol si o binecuvantare. Si pentru foarte multi oameni este ultima sansa...
Raspunsul este mult mai simplu decat va asteptati: va marturisesc cu cea mai mare sinceritate ca imi vine tot mai greu sa scriu. Nu din cauza ca as duce lipsa de inspiratie sau subiecte interesante, nici macar timpul nu mai este o problema atat de mare. Ci energia lumii, in special in lumea virtuala, evolutia si schimbarilor din ultimii ani, pe toate planurile vietii, ma obliga permanent sa reevaluez situatia si sa caut noi cai, cu care sa fiu pe deplin impacata. Iar acest lucru devine tot mai dificil pentru mine, cu prognoza (pentru viitorul apropiat) spre imposibil. Intre timp, chiar ma gandesc din ce in ce mai serios sa inchid sandramaua aceasta virtuala (FB, Insta&Co) si sa raman exclusiv la activitatea REALA, care nu poate fi furata chiar atat de usor si dusa in niste directii din ce in ce mai nebunesti, care nu mai au nici in clin, nici in maneca (aceasta postare va fi plina de expresii vechi romanesti ;), sper ca o sa intelegeti ce vreau sa spun) cu mine si cu viziunea mea asupra vietii. Si simplul fapt ca multe dintre valorile ancestrale ale omenirii, multe idealuri, idei, cuvinte au fost folosite in ultimii ani intr-un mod inflationist, incat le-a fost pur si simplu afectata o mare parte a adevaratei lor valori, imi creeaza tot mai mari piedici. Realizez tot mai mult, ca este tot mai putin "lumea mea" aici, in acest infinit virtual numit Internet (care in sine este o minune absolut incredibila!).....
Pe social media te izbesti numai de oameni tot mai falsi (fizic: par fals, dinti falsi, sani falsi, fese false, gene si sprancene false samd.), totul este tot mai mult ca dintr-un film prost: prost regizat, inscenat, photoshopat, copiat. : FAKE la greu.
Nu am TikTok, nu am Twiter, nu am Threads si ce mai exista in ziua de azi (chestiile acestea ma depasesc complet, eu sunt ramasa la nivelul de inceput al Social media, cu greu si chiu si vai mai reusesc sa continui FB, Instagram si YouTube).
Nu ma uit la televizor, nu urmaresc nicio serie (pe "vremea mea" se chemau seriale), nu am Netflix, Disney+ & Co, sunt deja cativa ani buni de cand m-am uitat ultima data la un film artistic. Nu citesc ziare, radio ascult doar in masina pentru informatiile de trafic, ma straduiesc sa fiu in internet un utilizator constient si extrem de selectiv (nu-mi iese chiar 100%...).
Nu folosesc ChatGPT, AI samd. Urasc fotografiile photoshopate cu AI. Si ma ingrozesc filmele generate cu inteligenta artificiala: curand nu o sa mai avem nicio sansa sa ne mai dam seama ce este real si ce este fals...
Citesc cu precadere carti vechi, caci am fost pur si simplu socata cu putini ani in urma, sa constat ca multe carti noi editate, au continutul extrem de diferit de cel din prima editie. De ce? Pentru ca astazi nu se mai pot spune multe lucruri fara a suferi consecinte drastice si distrugatoare (avem experienta la nivel mondial din ultimii 5 ani a multor medici, oameni de stiinta, profesori samd). Traim intr-o cenzura extrema, dar spre deosebire de trecut, oamenii nu mai sunt astazi si constienti de acest lucru. Si astfel se pierd valori enorme, adevarul este din ce in mai schimonosit, deghizat si mai ascuns. Este tot mai mult necesar sa dispunem de o judecata limpede si ascutita, de logica si bun-simt, adica exact ceea ce le lipseste tot mai des tot mai multor oameni in zilele noastre.
De tot mai multe ori nici nu-mi vine sa cred cand vad in ce hal atatia oameni "se dau in stamba" (cine mai cunoaste expresia?) prin internet. Parca le-au disparut celor mai multi simturile elementare umane: simtul ridicolului, bunul-simt, simtul esteticului... Caci ce este estetic sau frumos intr-un dans imbecil si maimutaresc in fata telefonului? Ce este de invatat uitandu-te cum mananca altii in fata camerei? La ce foloseste sa copiezi si sa faci SI TU exact acelasi video pe care l-ai vazut la altul, fara sa mentionezi ca nu dai mai departe nici ideile tale, nici creatia ta samd.? Si chiar trebuie sa vada intreaga lume cum aratam in chiloti, cum ne pieptanam, cum ne imbracam samd.?!? Nu stiu daca realizati, dar se ascunde de fapt o mare perversitate in urmarirea din "umbra" propriului calculator sau telefon a unui om strain, mai sarac cu duhul si care nu-si da seama ca isi pune propria viata (sau cea a copiilor lui) la mezat...
Ce s-ar intampla, daca TOATE femeile ar fi constiente de valoarea trupului lor si ar refuza sa se dezbrace prin reviste, filme si emisiuni imbecile? Ce-ar fi daca ne-am pretui si ne-am pazi cu cea mai mare grija initimitatea propriei vieti (pentru mine si actul de a se hrani este intim, la fel ca si dormitul, nasterea, boala samd.)? Ce-ar fi daca am realiza ce le facem NOI, spectatorii, privind si incurajand astfel aceste actiuni ale unor oameni derutati si zapaciti?
Dar tot raul spre bine, asa se poate face extrem de usor o triere la sange a oamenilor care merita sa fie cititi, urmariti, de la care chiar se poate invatat ceva. Asa se vede clar, cine a priceput ca viata este o TAINA si o MINUNE! Taina si minune care NU se impartasesc cu oricine, oricand, oriunde. Mai ales vietile copiilor, care trebuie profund respectate si protejate si de aceea NU AU ce cauta in postari publice in internet. Este metoda perfecta si cea mai simpla de a recunoaste persoanele raumatizate, aflate intr-o goana nebuna (asa cum am scris in aceasta postare-LINK, suntem o societate de traumatizati, suntem TOTI traumatizati, difera doar gradul de traumatizare!!), care in loc sa se ocupe de sine si de vindecarea trecutului lor (eu numesc procesul acesta "Incheierea Tratatului de Pace cu Trecutul - ITPT"), fug disperate virtual de traumele lor, crezand ca au nevoie doar sa alerge cat mai repede pentru a scapa de ele. Este eterna veche poveste a prostului care incearca sa scape de umbra sa..... Si aceasta este si explicatia pentru adevarata pandemie de narcisism de care ne lovim astazi la fiecare pas si in fiecare secunda, oriunde ne-am uita: atatia ahtiati dupa atentie, care ar face (aproape) orice pentru un like, un comentariu sau o apreciere, cred ca nu au mai existat in istoria omenirii. Si daca la 20-30 de ani un astfel de "luat pe aratura" mai este acceptabil si tolerabil, dupa 40 de ani demonstreaza clar imaturitatea mentala si spirituala a persoanelor respective. Si aici trebuie sa subliniez ca urmarind astfel de persoane, dandu-le atentia noastra, NE FACEM PARTASI LA NEFERICIREA LOR!! Caci daca ar pierde atentia NOASTRA, multi poate si-ar regasi locul in viata reala si nu si-ar distruge nu numai vietile lor, ci mai ales vietile copiilor lor, amplificand si ducand mai departe cercul vicios al traumatizarii transgenerationale...
Trecem prin faza critica a perioadei de tranzitie spre LUMEA NOUA (daca vreti sa stiti mai multe, faceti o cautare pe blog, din 2020 scriu intr-una despre subiectul acesta) si de fapt ar trebui sa ne retragem cu TOTII in interiorul nostru pentru a sprijini intr-un mod constructiv acest proces. Dar cei mai multi continua sa alerge ca niste nebuni in chiloti sau chiar fara chiloti pe YouTube......
Astazi catolicii si protestantii sarbatoresc atat pe Arhangelul Mihail, cat si pe totii ingerii, in spatiul germanofon este Michaelis. O zi mare care in care se srabatoreste victoria binelui asupra raului. O zi care marcheaza viata tuturor, indiferent de confesiune, asa ca profitati de energia ei, linistiti-va in adancul vostru si faceti o reevaluare mare.
Va imbratisez cu mare drag,
Luana Mihaela

De fapt, am vrut să scriu astăzi doar concret despre câteva lucruri generale și practice referitoare la uleiurile esențiale, dar totul s-a transformat cumva în final în răspunsul meu la întrebarea care mi s-a pus foarte des: "De ce Young Living?"
Vă doresc o lectură plăcuta, ca de obicei, mă bucur de feedback, întrebări și critică constructivă.
Am vorbit ieri cu cineva din grupa HRANA VIEȚII despre termenul de valabilitate al uleiurilor esențiale, iar pentru că am constatat că nu se cunoșteau câteva lucruri foarte importante, reiau tema mai pe larg. Informațiile de mai jos sunt adunate de mine din mai multe surse (Gary Young - Young Living, Pierre Franchomme, Dr.Willem, Ingeborg Stadelmann etc.).
În principiu, sticluțele sigilate cu uleiurile esențiale, păstrate la temperatură constantă și răcoroasă, într-un loc uscat și întunecos, nu au termen de valabilitate, ca și mierea de exemplu, care se pare că nu se alterează niciodată. DAR, așa cum îmi place mie să subliniez, totul este relativ, și există totuși și în această direcție atât reguli, cât și excepții și teme de gândit pe marginea termenlor de valabilitate.
1. Uleiurile obținute prin presare la rece, deci toate uleiurile de citrice trebuie folosite în termen de 12 luni de la deschiderea sticlei, cu excepția uleiurilor de mandarină și portocală, care ar trebui să fie utilizate în termen de 6 luni (cel mai bine este să scrieți pe eticheta sticlei data deschiderii).
2. Uleiurile de tip Absolue (de ex. vanilia, iasomia etc.) și cele dense, vâscoase (de ex. vetiver, tămâie etc.) pot fi utilizate TEORETIC și timp de aproximativ 10-15 ani de la deschiderea sticlei. În general, majoritatea uleiurilor obținute prin distilare pot fi utilizate timp de aproximativ 5 ani.
3. Unele uleiuri esențiale continuă să se maturizeze prin depozitare (în sticle nedeschise), cum ar fi trandafirul, lemnul de santal, vetiver și tămâia, deci schimbarea densității, culorii, mirosului nu reprezintă semne de alterare. Este un pic ca la vinurile vechi...
4. După unii experți, și uleiul de Tea Tree ar trebui folosit doar 6 luni de la deschiderea sticlei. Daca în privința citricelor sunt cam toți experții de acord, aici părerile sunt diferite. Procedați de aceea cel mai bine cum simțiți voi, și poate că și daca nu respectați strict cele 6 luni, vă gândiți totuși și să nu vă întindeți foarte tare, pe o perioada de mai mulți ani.
Nu am pretenția de a fi alcătuit aici o listă completă, rămâne desigur doar o lista deschisă, deci dacă știți ceva care ar trebui adăugat, vă sunt foarte recunoscătoare pentru gândurile voastre.
Este o idee bună și să folosiți sticluțe mici, căci și fiecare simplă deschidere a sticluței aduce cu sine schimbări și transformări. Eu am păstrat de exemplu sticluțele din Starter set și am continuat să-mi cumpăr uleiurile respective în sticle mari (15 ml), dar umplu sticluțele mici (5 ml) și pe acelea le folosesc în mod curent (pe unele le deschid zilnic!), sticlele mari fiind depozitate într-o cutie separată și deschise deci numai atunci când umplu sticluțele mici.
La uleiurile de citrice, se simte un miros de ulei rânced. La uleiul de Tree Tea sau alte uleiuri distilate însă nu se simte neapărat un miros alterat. De aceea, faptul că nu se simte un miros rânced, NU este 100% o dovada că uleiul respectiv nu este oxidat, deci alterat dpdv.chimic.
Discuția despre termenul amestecurilor care conțin citrice este interminabilă, iar un termen de valabilitate este cu adevărat practic foarte greu de definit, căci în funcție de uleiurile care sunt în amestecul respectiv, termenul uleiurilor de citrice poate fi prelungit în mod individual, de la caz la caz. Iar faceți cel mai bine așa cum simțiți, este însă o idee buna să scrieți data deschiderii pe TOATE sticluțele, ca să aveți permanent o imagine de ansamblu.
Eu sunt pentru folosirea cu generozitate a uleiurilor esențiale, căci numai atunci ne vor aduce un folos, deci vă recomand să nu mergeți pe principiul hamsterian, gandindu-vă doar că se termina sticluța și că rămâneți fară un anumit ulei, ci să vă bucurați din plin de ele atunci când le aveți și când este nevoie. Și să nu ezitați să folosiți CORECT (de aceea, învățați, învățați, învățați!) și cantități mai mari, în cazuri speciale. Căci de multe ori nu vedem un efect direct al uleiurilor esențiale, atât din cauza cantităților homeopatice folosite, cât și datorita calității uleiurilor folosite (ce efect poate avea un ulei esențial FALS??).
Și aici trebuie să deschid o maaare paranteză și să subliniez încă o data cât sunt de speciale uleiurile lui Gary Young. De ce sunt atât de speciale? Gary a fost un om foarte simplu, provenit dintr-o familie foarte modestă, care nu a beneficiat de cine știe ce studii și surse de informare. Așa cum sublinia el însuși mereu, el era doar un simplu cowboy, un pădurar, un țăran, un tăietor de lemne. Și daca nu ar fi fost accidentul aproape mortal suferit la 24 de ani (tăia lemne în pădure și un copac a căzut peste el. Pentru că era singur, a zăcut mult timp sub acel copac, în zăpadă, căci soția lui s-a alertat de-abia tărziu, doar când a văzut că Gary nu se întoarce de la muncă acasă), el nu ar fi auzit probabil în viață lui nimic de terapii naturale, uleiuri esențiale&Co. Ca urmare a acestui accident grav (coloana vertebrala și mai multe oase i-au fost pur și simplu zdrobite de greutatea copacului), Gary a zăcut mai mult timp în comă, iar când s-a trezit, medicii l-au asigurat că nu vă mai putea merge niciodată. Acest lucru a reprezentat pentru el un viitor de neacceptat, căci el nu-și putea imagina viața lui fără munca câmpului și în pădure, fără caii lui și libertatea pe care ți-o da simplul fapt de a putea MERGE pe propriile picioare (aici vă rog să faceți o mică pauză și să vă gândiți un pic la valoarea imensă a acestui simplu act fizic, de care cei mai mulți dintre noi nici nu suntem conștienți, și nici nu-l apreciem la justa lui valoare, considerandu-l ca pe ceva de la sine înțeles sau chiar un DREPT...). Gary a încercat să se sinucidă, dar a fost salvat de către personalul medical, și atunci a decis că nu-l pot obliga să mănânce și a refuzat orice mâncare, hotărând să bea doar apă cu puțină zeamă de lămâie. După 253 de zile și-a putut mișca un deget de la picior și a ȘTIUT că vindecarea este posibilă. Iar din acel moment, Gary a fost de neoprit...
Toți oamenii care au făcut astfel de experiențe excepționale (de ex. Anita Moorjani, Elena Niță Ibrian și mulți, mulți alții), aflandu-se la cumpăna dintre viață și moarte, au primit un DAR special, un adevărat HAR, și au avut apoi, la întoarcerea în viață, acces la informații speciale aflate la un nivel la care cei mai mulți oameni (există desigur și excepții), care nu au trecut prin astfel de experiențe limită, nu au pur și simplu acces. Acesta era de fapt și cel mai des caz în trecut, pe vremea în care oamenii mai aveau încă capul pe umeri și picioarele pe pământ, când cineva "devenea" șaman, vindecător, specialist în plante tămăduitoare samd. Dumnezeu îl "califica" de fapt așa pe cel care venise pe lume cu această menire.... Și aici trebuie să deschid o nouă paranteză legată de toate cursurile, de care internetul dă între timp pe dinafară, organizate de niște oameni lacomi și fară conștiință, interesați să câștige doar un maxim de bani de la naivi: Căci cum ar putea fi altfel explicate toate cursurile online, de cele mai multe ori la un sfârșit de săptămână, care pretind că pot califica pe cineva să lucreze ca șaman, herbalist, vindecător samd.? Un bun profesor de-al meu, Dr. med. Mann, a spus un lucru mare: "Problema nu o reprezintă de fapt nici minciuna, nici cel care minte, ci cel care crede minciuna! Ia imginati-vă ce ar fi dacă nimeni nu ar mai crede minciunile spuse de exemplu de politicieni, oameni de afaceri și asa-zisii experți avizi doar de căștig cu orice preț samd.".
Revenind la Gary, așa se explică nu numai capacitatea lui incredibilă de a învăța lucruri pe care neam din neamul lui nu le-ar fi aflat în mod normal, de a perfecționa și de a dezvolta mai departe cele învățate (Gary a revoluționat aromaterapia modernă, are mai multe patente pentru procesul de distilare și a descoperit pentru foarte multe plante modurile OPTIME de cultivare, recoltare și prelucrare a lor), ci și inteligența excepțională și energia cu totul specială din spatele muncii sale. Uleiurile esențiale create de Gary au o energie deosebită, căci conțin informația divină. Sunt uleiuri cu suflet. PUNCT.
Și de aceea, deși multe dintre firmele concurente își dau silința de a realiza produse cât mai bune calitativ, nu veți găsi această energie UNICĂ și acest efect ieșit din comun la nicio altă firmă....
PS Daca vreti sa aflati mai multe despre Gray Young, puteti citi si aceasta postare:
https://hrana-vie.blogspot.com/2024/05/gary-young-o-scurta-poveste-din-viata.html

Femeile din Coreea sunt renumite in toata lumea pentru pielea lor fina si superba. Desigur ca alimentatia lor TRADITIONALA reprezinta factorul primordial care le ajuta sa aiba un astfel de ten: fara gluten, fara lactate, bazata pe produse proaspete. Sa nu uitam ca aspectul pielii reflecta intre altele si o flora intestinala de calitate. Iar faptul ca in Coreea se consuma ZILNIC produse fermentate, joaca dupa parerea mea rolul principal.
Ai auzit deja de muraturile traditionale coreene numite KIMCHI? Poate ai gustat si ti-au placut? Sau poate nu ai avut ocazia sa gusti, ai fi curios sa o faci, dar nu ai o astfel de posibilitate?
Ce-ai zice daca ai putea invata cum sa-ti faci tu propriul kimchi? Poate ca nu 100% conform cu retetele traditionale, dar 100% in varianta cea mai sanatoasa, pe care nu o vei gasi de altfel in alta parte: fara zahar, cu sare putina, numai din ingrediente proaspete si garantat fara conservanti, coloranti, potentiatori de arome si celelalte "minunatii" ale industriei alimentare.
Daca raspunsul tau este da, daca doresti deci sa inveti cum sa faci kimchi, muraturile tipice coreene, pentru a-ti imbunatati nu numai flora intestinala, ci si starea de sanatatea in general, te invit la Kimchi Party.
Ce este Kimchi Party? Este un atelier interactiv, facem in paralel si simultan kimchi, astfel incat la sfarsitul atelierului, fiecare cursant care a participat activ, va avea cel putin un borcan de kimchi.
Cand? Vineri 31.01.2025 sau 07.02.2025, la ora 19.30 (ora Romaniei).
Durata? Aproximativ o ora si jumatate.
Unde? Tu la tine in bucatarie, eu la mine in bucatarie si ne intalnim undeva la mijloc, in lumea cea larga virtuala, mai exact pe ZOOM. Tu ai ingredientele tale pe masa din bucataria ta, eu pe ale mele, iar la sfarsit avem cu totii unul sau mai multe borcane de kimchi, care vor fermenta fericite la tine in bicatarie si pe care le vei putea consuma cu entuziasm cateva zile mai tarziu.
Vei primi un material teoretic de curs care include generalitati despre fermentarea naturala, o lista de cumparaturi si mai multe retete pas cu pas de kimchi. Vei primi de asemenea si inregistrarea petrecerii la care ai participat.
Desigur ca si dupa terminarea cursului iti voi sta la dispozitie pentru a raspunde la intrebari si va exista si o grupa de FB unde toti participantii la atelier vor putea pune intrebari, discuta si schimba experienta.
Mai jos, o parte a feedback-ul primit de la prima petrecere, cu borcanele de kimchi facute in timpul petrecerii.
Andreea: "Bună Mimi, astăzi am desfăcut la prânz primul borcan în care am testat rețeta cu alge nori adăugate. A ieșit foarte bun și apreciat de întreaga familie. Aștept cu mare curiozitate să desfac mai pe seara și celelalte borcanase. Pe toate le-am pregătit acum 5 zile pe parcursul evenimentului kimchi party organizat de tine. Revin cu feedback și pentru restul, sper să fi fermentat toate așa cum trebuie. Te îmbrățișez!"
Brandusa: "Astăzi am deschis și eu borcanul cu castraveți! Foarte buni! Pe cel cu varză îl mai las…
Mulțumesc pt rețetă! "

Helmuth Matzner s-a nascut in Austria pe 04.04.1953. Oamenii din acele vremuri erau puternic traumatizati de razboiul mondial care tocmai trecuse ca un tavalug peste Europa si lasase rani uriase peste tot si peste toti. Desigur ca si parintii lui Helmuth fusesera traumatizati, dar atunci nimeni nu-si facea mari ganduri pe aceasta tema, fiecare om era practic in mijlocul unei lupte existentiale majore si pentru cei mai multi, baza actiunilor lor era doar supravietuirea si faptul ca viata trebuie sa mearga cu orice pret inainte.
Niste parinti nefericiti si traumatizati nu pot da mai departe decat tot trauma si nefericire, drama aceasta am trait-o cu totii, caci asa cum bine spunea Carl Gustav Jung, "suntem cu totii victimele unor victime" (mai multe despre aceasta tema puteti citi AICI). Si Helmuth, si toti fratii lui au fost batuti crunt, certati, amenintati, umiliti, injositi, pedepsiti samd. (toate acestea sunt abuzuri GRAVE - si aici nu este vorba despre invinuirea parintilor care NU au stiut mai bine la momentul respectiv si social nu au avut nici informatii, nici altfel de modele, dar daca nu vom accepta faptul ca nu a fost corect ce ni s-a facut inconstient de catre parinti in copilarie, nu vom reusi sa mergem cu adevarat mai departe!), caci asa era "normal" si asa functiona "educatia" traditionala la acel moment. La 8 ani, Helmuth a fost trimis la un internat al unei manastiri catolice, caci la acea vreme se considera ca acolo pot primi copiii o educatie foarte buna. Vorba aceea mare cu drumul spre iad pavat cu cele mai bune intentii este ilustrata perfect in aceasta poveste...
Intre timp, in zilele noastre s-a facut public si este cunoscut faptul ca toti acei copii au fost abuzati din greu pe toate planurile: fizic, psihic, mental, spiritual, sexual etc. Nici lui Helmuth nu i-a mers mai bine in acel internat al groazei, si a aflat pe propria piele, in cei 10 ani pe care i-a petrecut acolo, toate fatetele acestor orori inimaginabile in ziua de astazi. La 12 ani, s-a suit in turnul bisericii si a vrut sa se arunce, caci fusese adus la punctul de a nu-si mai putea suporta VIATA si de a nu mai vedea niciun SENS al propriei vieti. Dar din varful turnului, a vazut insa o lumina neobisnuita si nu a mai avut curajul sa se arunce. Salvarea lui a aparut apoi si sub forma unui antrenor de atletism, care l-a sustinut moral si omeneste mai mult decat o facusera toti ceilalti oamenii din viata lui de pana atunci. Astfel incat Helmuth a devenit campion al Austriei la atletism, din pacate, se ranea foarte des si avea diverse probleme de sanatate, si din aceste cauze a ratat participari la olimpiada sau campionate mondiale (mai tarziu, in special datorita uleiurilor esentiale create de Gary Young avea sa inteleaga sensul acestui "program automat destructiv de functionare").
Anii au trecut, Helmuth a studiat si a muncit din greu sa castige o pozite cat mai buna in societate, s-a casatorit si a avut 4 copii si duce o viata "normala". Bineinteles ca in acele vremuri, nimeni nu discuta inca deschis despre abuzurile ingrozitoare petrecute in biserica catolica. Si desigur ca niciuna dintre victime nu a avut curajul de a spune adevarul si nu beneficiat vreodata de vreun sprijin social, psihologic sau medical: erau vremurile in care mizeriile si gunoaiele se maturau frumos sub covor si toata lumea SE FACEA ca totul este bine...
Helmuth a reusit sa ajunga intr-o functie importanta si desigur ca era stresat la maxim, deoarece avea responsabilitate mare si era obligat sa munceasca foarte mult. Avea deja nenumarate alergii si multe alte probleme de sanatate, iar in jurul varstei de 40 de ani a facut chiar si un infarct miocardic, caruia nu i-a dat insa nici importanta, nici atentia cuventia, caci "NU AVEA TIMP" si considera ca nu are cum sa se ingrijeasca de sine incercand macar sa incetineasca iuresul vietii lui pentru a face stringenta schimbare de "macaz" care era mai mult decat necesara. Si asa cum se intampla adesea, VIATA a trebuit sa-i dea atunci semnale prin cei apropiati lui: in 1996, sotia lui a fost diagnosticata cu cancer. A fost operata si a fost tratata conform protocolului oncologic alopat, medicii asigurand-o ca este vindecata. Si-au vazut dupa incheierea tratamentului mai departe de viata lor, neschimband nimic, caci niciunul dintre medicii curanti nu pomenise vreodata ceva despre alimentatie, mod de viata sanatos, reducerea stresului samd. Bomba a "explodat" 5 ani mai tarziu, in 2001, cand, la controlul anual, s-a constatat ca boala revenise cu si mai multa violenta, ca metastaza si ca din punctul de vedere al medicinei alopate deja nu se mai putea face mare lucru.
Acesta a fost momentul in care Helmuth s-a trezit si a refuzat sa asiste neputincios la plecarea mult prea timpurie a sotiei lui din viata. A inceput sa cerceteze si sa studieze pe cont propriu, iar in acea vreme cercetarea era inca un proces greoi, caci nu exista accesul luxurios la informatie de care beneficiem astazi, cand orice informatie este practic doar la un click distanta. L-a descoperit pe Dr.Norman Walker, care avusese la randul lui cancer si se vindecase cu sucuri de fructe si legume. Pentru ca medicina alopata le taiase orice speranta, s-au hotarat sa se agate de acest ultim pai si sa treaca de la o zi la alta la hrana vie si sa inceapa o cura de sucuri. Zis si facut, au aruncat tot continutul frigiderul si al camarei la gunoi si au cumparat numai fructe si legume. Si asteptarile le-au fost depasite, in scurt timp sotia lui a inceput sa revina din ce in ce mai mult la viata si sa se simta tot mai bine, asa ca au continuat in aceasta directie, avand norocul sa descopere si un medic alternativ, care i-a sustinut si care i-a insotit cu iubire pe calea vindecarii. Acea doamna doctor a adus in viata lor cateva elemente cheie suplimentare care lor le lipseau inca, printre care cele mai importante fiind aminoacizii esentiali si uleiurile esentiale ale lui Gary Young. Pana in 2005, sotia lui era deja vindecata si nu se mai putea constatat prezenta cancerului, iar toate problemele de sanatate de care suferise si Helmuth disparusera ca prin minune. A fost iar un moment crucial atunci cand ea i-a pus o intrebare cheie: "Helmuth, dar de ce ne-am facut iar sanatosi?" Raspunsul la aceasta intrebare nu-l avea, dar a stiut in acel moment ca nu isi va mai gasi linstea pana nu-l va gasi.
Acum daca credeti ca va pot sintetiza eu aici, in cateva fraze scurte raspunsul pe care el l-a gasit intr-o munca acribica de-a lungul a 23 de ani, va inselati amarnic. L-am descoperit pe Helmuth la inceputul acestui an, am citit si urmarit tot ceea ce este in Internet (gasiti in acesta postare toate linkurile, problema este ca toata informatia este in limba germana, dar puteti traduce siteul lui Helmuth in browser), am urmat mai multe webinarii si cursuri si as spune ca abia acum incep sa PRICEP cat de cat despre ce este cu adevarat vorba, atat este de complex totul.
Pentru a-i ajuta pe toti oamenii aflati in suferinta, Helmuth a incercat sa simplifice si a creat un program cu 9 puncte (9 Punkte Programm) de restabilire a sanatatii, iar intre timp a adunat marturii de la mii de oameni care au urmat programul lui si si-au imbunatatit sau chiar vindecat practic problemele de sanatate. Un punct foarte important al acestui program il constituie uleiurile esentiale, datorita carora Helmuth (a creat in decursul anilor un program numit "33 de uleiuri pentru suflet", cu ajutorul caruia a ajutat mii de oameni, cu cele mai infricosatoare diagnostice) a reusit sa faca pace cu trecutul lui atat de dureros si sa-si desopere MENIREA. Nu a mai avut de asemenea liniste pana nu a gasit explicatiile si dovezile stiintifice ale modului de actiune ale acestor esente ale plantelor, caci a tinut sa arate clar ca nu este vorba aici despre niciun hocus-pocus sau simple ezoterisme, ci despre procese fiziologice (conferintele lui sunt lectii pure de fizica si chimie), care pot fi demonstrate nu numai teoretic, ci si practic. Dupa Helmuth, uleiurile esentiale sunt organizatorii si managerii fiecarei celule, iar raza lor de actiunea lor depaseste cu mult imaginatia oamenilor care nu cunosc actiunea acestor esente. O sa ma intrebati acum sigur, de ce nu sunt atunci folosite in mod curent in tratamentele curente de catre toti medicii? Am sa va las sa gasiti singuri raspunsul la aceasta intrebare.....
Despre cele 33 de uleiuri pentru suflet (Helmuth spune mai in gluma, mai in serios ca este un fanatic al uleiurilor esentiale, folosindu-le in continuare ZILNIC, cu entuziasm si convingere in puterea lor tamaduitoare!) puteti afla mai multe in grupa HRANA VIETII, gasiti toate amanuntele in postarea despre Gary Young, AICI.
Inchei postarea cu informatia si gandul bun, ca sotia lui Helmuth traieste si este santoasa si fericita, tocmai s-au hotarat sa devina autosustenabili, si-au cumparat o gradina si au inceput sa invete totul despre permacultura si desigur sa PRACTICE. Si intre multe cursuri, conferinte si webinarii, Helmuth si-a reluat activitatea sportiva, ieri tocmai s-a intors de la a 25 editie a Campionatul Mondial de Atletism pentru Seniori de la Gotheburg (25th World Masters Athletics Championships), unde a ocupat locul 6 la categoria 70+.

Inca tot nu-mi vine sa cred. Marti, 30 iulie, la ora 17, Irène Grosjean a plecat brusc si pe neasteptate intr-un accident de circulatie, ACASA, in lumea de lumina in care ne vom intoarce cu totii intr-o buna zi....
Exact tot in jurul orei 17, eu ma gandeam intens la ea, caci tocmai imi scriam mesaje cu redactorul sef al revistei "Die Wurzel" si cu Eric Viard, editorul si colaboratorul Irènei, legate de interviul pe care t il fac cu Eric si de ultima carte Irènei "Au-dessus des nuages, il y a toujours le soleil: La Vie et l'héritage d'Irène Grosjean, pionnière de la santé naturelle" (Deasupra norilor straluceste intotdeauna soarele - viata si mostenireaI Irènei Grosjean, pionier al santatii naturale).
Duminica ar fi implinit 94 de ani...... Merci, merci, merci chère Irène! Mi-ai marcat viata intr-un mod cu totul deosebit si sunt foarte fericita ca m-ai ales si pe mine sa duc mai departe stafeta ta de lumina. Si stiu ca vei veghea si mai departe deasupra mea....
![]() |
| Photo by Herve Bonillo-Darnis |
![]() |
| Ma simt atat de binecuvantata ca am avut privilegiul de a face acest interviu extraordinar cu Irene.... |
![]() |
| Photo by Hervé de la seminarul sustinut de Irene in Maroc in mai 2024 |
În această noapte frumoasă cu stele căzătoare, mama mea, mama noastră - Irène - a ales să schimbe spațiul..
Un accident de mașină, un șoc, o plecare imediată...
Vă mulțumesc pentru apeluri, mesaje, mulțumiri, recunoștință... Vă mulțumesc că ne scutiți de con-doleanțe și cântați mai degraba oda bucuriei pe care Irène o îndrăgea în mod deosebit... va fi încântată și va spune: „totul este bine”!
Plecarea, schimbarea stării este doar o schimbare de vehicul, sufletul este nemuritor!
Drum bun mamă: știu că tatăl meu a venit deja să te ia și să-ți arate drumul.
Nelly
Cu toată dragostea noastră
Drum frumos spre lumină"
Dacă doriți să o însoțiți pe Irène în noua sa călătorie: duminică 4 august de la 9.30 la 17.00
CELEBRAREA VIEȚII / NAȘTEREA IRENEI 94 de ani
musée des arômes et du parfum - 3213 ancien chemin d'Arles - 13690 Graveson-en-provence - Franța
CREDO-ul lui Irène era să cultive bucuria și recunoștința,
"Tout de bon", ne-ar fi soptit Irène în timp ce cânta imnul bucuriei.
Veniți alături de noi să împărtășim și să cântăm la nașterea lui Irène într-o altă viață nouă în lumină, abundență și pace.
Familia genetică și familia de suflet, fani, prieteni, cursanți, stagiari,
suntem cu toții bineveniți la acest moment vibrant de bucurie pentru Irène.
Program:
- 9.30am: sosirea la piatra magică / le carré des simples
- ora 10.00: respirație pentru viață, lumină și pace ( by nelly)
- ora 10.30: - imnul bucuriei la pian în fața fântânii ( by Thibaut), repetiție a cântecelor preferate ale lui Irène: L'hymne à la joie - Un vêtement blanc - Ensemble - La passeuse de lumière - Ce n'est qu'un au revoir
- De la 11.00 la 15.00: o plimbare prin grădină, agățarea mesajelor pentru Irène, citirea unor mulțumiri... prânz / împărtășire (aduceți o specialitate de mâncat sau de băut - totul crud și organic)
- ora 15:00: Tortul de ziua Irènei (oferit de Hervé)
- 16:00: Înregistrări ale frumoaselor cântece învățate dimineața de noii artisti cântăreți ai bucuriei... pentru Irène
Bine de știut:
- Dress code: Irène iubea albul și culorile, în special albastrul, roșul și verdele.
- Aduceți mesajul, mulțumirile, mărturiile dvs. și, dacă aveți o fotografie cu dvs. și Irene, deja imprimată, puteți agăța mesajele în copacii din jurul fântânii, locul ei preferat pentru o plimbare zilnică... între 2 întâlniri cu Irene cea neobosită!
Pentru cei care nu pot veni, ne gândim la 2 momente live.
Mai multe informații despre ziua de sâmbătă într-o viitoare publicație

Are loc iar un Tsunami energetic, asa ca tineti-va bine si puneti-va centurile de siguranta.
O metoda infailibila de a face fata oricarei furtuni din viata (iar viata oricarui om este permanent plina de furtuni de tot felul, ideea nu este sa ne incapatanam prosteste sa eliminam furtunile, ci ar fi mult mai avantajos daca am lucra strict la cum putem noi insine sa trecem cat mai bine prin furtunile vietii) este sa va concentrati pe bine si pe frumos. Orice lucru, oricat de greu, oribil sau devastator ar fi, are si o particica buna. Intotdeauna. Ocupati-va cat mai mult timpul cu lucruri care va inalta, iesiti in Natura si conectati-va la Cer si Pamant, umpleti-va casa de lucrurile frumoase pe care Natura vi le daruieste cu atata generozitate, invitati in inimile voastre oameni frumosi si buni, suflete curate si cristaline de copii vesnici. Nu uitati ca acolo unde va concentrati atentia, acolo se duce si energia voastra. Un astfel de om, care a avut SI ARE puterea de a "trage" oamenii in sus din mlastini inimaginabile, a fost doamna Elena Nita Ibrian.
Daca aveti cartea "Din comorile doamnei Elena Nita Ibrian", recititi cand va este greu, mai ales seara, povestile din viata minunata a acestei femei simple si bune, cu o inima in care incapea intreaga lume.
Daca inca nu aveti cartea sau daca vreti sa-i faceti cuiva o bucurie, am o veste buna: magazinul online Verlin (fostul Crud si Sanatos) distribuie de acum cartea, care este oferita de aceea la un pret promotional. AICI (fa click) (se poate comanda cartea. Sau aici direct linkul: https://verlin.ro/products/din-comorile-doamnei-elena-nita-ibrian-carte-de-luana-walter
Cartea poate fin cumparata si mai departe si direct de pesite-ul tipografiei ASKA, AICI gasitit toate amanuntele
Inchei cu cateva fotografii cu painea harica (reteta o gasiti la pagina 47, am adaugat ceapa rosie, masline si seminte de chia) "coapta" la soare, cartea si cateva ganduri despre carte si despre buna doamna.
Elena Niţă Ibrian este reprezentanta cea mai veche a unui mod de viață natural, cu o hrană vegetală netratată termic (hrana vie/raw vegan) din România. În zilele noastre, acest mod de viață este prezentat tot mai des ca fiind un curent cu totul nou, modern, tocmai ajuns de peste mări și țări și la noi în țară. Dar acest lucru nu este adevǎrat, căci hrana vie are în România, tocmai datoritǎ doamnei Elena Niţǎ Ibrian, deja tradiţie lungǎ.
Cartea "Din comorile doamnei Elena Niţă Ibrian" este un fel de poartă de intrare într-o lume paralelă: lumea plină de lumină şi minuni a bunei doamne Ibrian. Dacă doriți să aflați cine a fost Elena Niţǎ Ibrian, cum s-a îmbolnăvit de cancer în fază terminală la numai 25 de ani și cum s-a vindecat în doar câteva sǎptǎmâni, în mod miraculos și în ciuda prognozelor sumbre ale medicilor, care nemaiştiind cum sǎ o ajute, o trimiseserǎ din spital sǎ moarǎ acasǎ, această carte vă va pune la dispoziție multe răspunsuri. După ce a trecut cu bine această mare punte a vieții ei, Elena Niţǎ Ibrian a mai trăit bine și frumos la Piatra Neamţ peste 60 de ani, timp în care a scris peste 40 de cǎrţi şi a dăruit iubire, luminǎ şi pace tuturor oamenilor bolnavi, aflaţi la mare nevoie, care au căutat-o şi i-au cerut ajutorul.
Fiecare zi din viaţa doamnei Ibrian este o dovadă de necontestat, cǎ hrana vie nu este doar un mod de alimentaţie, doar o simplǎ dietǎ la modǎ, ci este un adevǎrat mod de viaţǎ, în pace și armonie cu tot ceea ce ne înconjoară.
Prin viaţa sa exemplarǎ, Elena Niţǎ Ibrian ne-a demonstrat tuturor,ce înseamnǎ sǎ fii cu adevǎrat un om bun, un OM, aşa cum ne-a gândit de fapt Dumnezeu pe noi toţi atunci când ne-a creat.
Autoarea, Luana Mimi Walter, a fost foarte mult influenţată de doamna Ibrian. Iar ca o expresie a recunoştinţei ei, a adunat în această carte-omagiu atât formule de rețete (pot fi deci variate practic la infinit cu mare ușurință), care au la bază rețetele create de doamna Ibrian pentru bucătăria fără foc (raw vegan) şi pentru bucătăria creativă (rețete vegane parțial gătite), cât și amintiri frumoase ale unor oameni, cărora doamna Ibrian le-a marcat de asemenea profund viața.
« Este o vorbă care zice să lași fiecărei zile grijile ei, să nu te agiți plănuind prea multe, să nu faci socoteli pe care nu le poți împlini. Dumnezeu are grijă de toți și de toate creaturile Lui. El singur ține cântarul și dă fiecăruia după cum a trăit. Mie nu mi-e frică de moarte, pentru că mă simt împlinită cu tot ceea ce am făcut. Sicriul cumpărat acum șaizeci de ani e încă în pod. Mă așteaptă. Stiu că nu acela este sfârșitul. Stiu că viața asta nu se rupe odată cu moartea. Ceva trece și dincolo. Și cred că dacă voi ajunge acolo, tot cu plantele am să mă ocup, că și pe acolo trebuie să fie flori și ierburi. »
- Elena Niţă Ibrian -

![]() |
| Photo: https://mariakageaki.com/ |
Iar in continuare, puteti citi interviul foarte fain pe care am reusit in cele din urma sa-l fac cu Maria:
1. Draga Maria, ca sa te cunoastem putin mai bine, ne-ai putea spune unde te-ai nascut si care a fost traseul tau profesional inainte si dupe ce ti-ai descoperit misiunea? Si cum a evoluat alimentatia ta in decursul timpului (de ex., ai fost hranita in copilarie "normal" sau parintii tai erau deja adeptii unei alimentatii alternative?)?

Am povestit in postarea anterioara ca uleiurile esentiale au constituit pentru mine revelatia anului 2024. Intr-un fel, un fapt absolut incredibil, dar adevarat: caci la urma urmei, eu folosesc uleiuri esentiale nu de ieri sau alaltaieri, ci de peste 25 de ani. In aceasta perioada am incercat multe uleiuri, de la multe firme, si mai mari, si mai mici, aveam anumite uleiuri pe care le luam intotdeauna neaparat doar de la o anumita firma, astfel incat aveam permanent in casa un fel de mic magazin de uleiuri esentiale din toata lumea. Cine ma stie de mai mult timp, stie si ca eu sunt cam refractara la tot ceea ce vine din "tara tuturor posibilitatilor", asa ca nu este de mirare, ca am preferat sa-mi cumpar uleiuri nemtesti, frantuzesti, elvetiene samd. si am evitata sistematic "americanismele". Iar din 2018, chiar am inceput datorita cursului de herbalist pe care l-am facut (mai mult ca sa am si eu o patalama la mana) sa distilez si eu plante din Gradina de Plante Medicinale Riegenhof (faceam si fac hidrolate/hidrosoluri).
Ma "imbalsamez" zilnic cu uleiuri esentiale de peste 10 ani, si desi facusem si mai multe ateliere de aromaterapie la diferiti aromaterapeuti si avusesem si la cursul de herbalist si ceva aromaterapie, nu se intrase la niciunul din cursuri suficient de puternic in subiect, astfel incat sa percep cu adevarat puterea exceptionala a uleiurilor esentiale. De aceeam, eu foloseam de fapt uleiurile esentiale practic doar ca inlocuitor al parfumurilor sintetice pe care incetasem sa le mai folosesc cam de prin anul 2000, cand, dupa ce devenisem mama, incepusem si sa ma trezesc la REALITATE, si aflasem, intre muuuulte altele, si cat de toxice sunt produsele cosmetice conventionale. Si desi uleiurile pe care le aveam de la diferitele firme aveau nume foarte frumoase si promitatoare (In Balance, Ganz entspannt (total relaxat), Serenity, Sleep well samd.), NU am simtit la niciunul din uleiurile pe care le-am avut in acesti ani vreun efect cu adevarat deosebit. Miroseau fain si eu am fost dintotdeauna foarte sensibila la mirosuri. Foaia s-a intors in ianuarie 2024, cand mai mult ca sa ii fac o placere unei prietene dragi (Nelly Reinle-Carayon), am acceptat (cam de genul: hai, treaca de la mine) sa incerc pentru prima data si uleiurile esentiale de la Young Living. Le evitasem cu dibacie si perseverenta in toti acesti ani si aveam desigur o parere clara (fondata insa exclusiv pe ce auzisem/citisem de la altii): americanii nu au cum sa stie sa faca uleiuri esentiale cu adevarat de calitate, este totul doar o mare masinarie de marketing, un bussines de succes, fara suflet sau adevarata pasiune. Asa ca ce sa va mai spun!? Am deschis sticluta de Stress away, primul meu ulei de la Young Living, fara nicio mare asteptare si..... lovitura de gratie: am simtit cum se deschide o poarta imensa in fata mea, lasandu-ma sa patrund intr-o alta lume. Am devenit pe loc o mare admiratoare a lui Gary Young, iar experienta pe care am adunat-o intre timp mi-a confirmat, sticluta dupa sticluta, ca omul acesta a fost cu totul special si, exact ca si Maria Treben, Elena Nita Ibrian, Valeriu Popa si alti OAMENI iesiti din comun, a avut o legatura directa stransa atat cu CERUL, cat si cu PAMANTUL. Caci cum ar fi putut altfel un simplu agricultor, padurar si taietor de lemne, provenit dintr-o familie simpla si fara posibilitati materiale, fara vreo pregatire speciala, sa STIE atatea lucruri?
Raspunsul la intrebarea aceasta trebuia sa-l gasesc, asa ca m-am pus pe citit, cercetat, intrebat si analizat (prin carti, in intrenet, in grupurile de uleiuri esentiale). Si am descoperit ca Gary nu a fost nicicum in primul rand un om de afaceri, ci un pasionat. Un cautator (al adevarului) si un pionier, care, dupa ce a supravietuit ca prin minune unui accident grav, la numai 24 de ani, care l-a lasat in scaunul cu rotile si l-a dus la sapa de lemn, a vrut sa afle totul despre sanatatea naturala, despre leacurile si remediile ancestrale, despre tehnicile folosite cu sute si mii de ani in urma. Gary a fost un om care nu mai avea liniste cand era pasionat de o ceva. Si a fost constient de MENIREA sa, de misiunea pe care Dumnezeu i-a dat-o sa o indeplineasca pe Pamant. Si poate ca tocmai de aceea a reusit cumva de nenumarate ori in viata sa sa faca imposibilul posibil: nu numai ca a reusit iar sa mearga (desi medicii ii garantasera ca nu o va mai face) si sa-si redobandeasca sanatatea pierduta doar cu ajutorul lui Dumnezeu si al naturii, dar a si reusit sa invete totul despre plante si distilarea direct de la cei mai buni cultivatori si distilatori francezi (la inceput, francezii nu au vrut sa aiba de-a face cu el, era si pentru ei doar un american si nu erau dispusi sa imparataseasca cu un "venetic" experienta si cunoasterea adunata in sute de ani, de multe generatii de distilatori din tata-n fiu), perfectionand si revolutionand aparatura si procesul de distilare (are mai multe patente, de care profita foarte multe firme in prezent), distiland plante pe care pana la el nimeni nu le mai distilase si alte lucruri care mai de care mai de mirare. Toti cei care veneau in contact cu el, simteau ca la el nu este vorba despre o afacere, ci despre o misiune. Nu era vorba despre castig, prioritatea nu era facutul de bani, ci intinderea unei maini de ajutor pentru toti oamenii. Si asa s-a facut ca i s-au deschi usi si secrete in locuri din tari in care unui american "normal" nu i s-ar fi permis niciodata accesul si nu i s-ar fi dezvaluit nicio taina.
Ilustrativa pentru aceste lucruri este povestea despre anii de ucenicie petrecuti in Franta. Gray l-a cunoscut la un targ pe Jean-Noël Landel, urmasul unei linii lungi de cultivatori de levantica din Provence, care a fost impresionat de unul dintre uleiurile distilate de Gary. Si asa s-a facut ca au devenit cu timpul nu numai parteneri de afaceri, ci si prieteni adevarati.
Jean-Noël i l-a prezentat si pe Philippe Maihebiau, un om de stiinta care studia efectele uleiurilor esentiale asupra corpului uman si a emotiilor, care la randul sau a fost cucerit de Gary, primindu-l in laboratorul sau si informandu-l despre toate studiile sale. Gary care STIA si SIMTEA intuitiv ca uleiurile esentiale au un efect asupra corpului emotional si cel sufletesc, a fost fascinat de rezultatele cercetarilor lui Philippe Maihebiau. Aici a studiat, catalogat si testat uleiuri si amestecuri de uleiuri, reusind sa realizeze un amestec foarte potent de curatare si eliberare emotionala. S-a concentrat foarte mult pe legatura dintre mirosul unui ulei esential si arealele creierului care reactioneaza la miros. A constatat ca in special sistemul limbic, cu "biblioteca" sa imensa de amintiri, traume, socuri si rani sufletesti, reactioneaza perfect la aromele uleiurilor esentiale. Iar faptul cel mai important era ca pentru aceasta reactie nu era nevoie nici de vointa, nici de prelucrare mentala, nici de vreun efort din partea probantilor. Frecventa uleiurilor restabilea pur si simplu ordinea si armonia la nivel celular.
Gary era avid de cunoastere si dorea sa invete mai departe si despre distilare, asa ca Jean-Noël i l-a prezentat si pe Marcel Espieu, Presedintele Asociatiei Cultivatorilor de Levantica din Franta. La inceput, acesta nu a fost foarte incantat de Gary si i se parea foarte suspectul faptul ca punea atatea intrebari si voia sa stie asa de multe lucruri. Era sigur ca Gary este doar un spion, care vrea sa le fure cultivatorilor francezi secretele distilarii. La putin timp insa, dupa ce a inceput sa-l cunoasca pe Gary, a devenit si el un bun prieten, l-a primit in distileria sa si i-a arata toate "secretele" marilor distilatori.
Tot in acea perioada, si tot cu ajutorul lui Jean-Noël, Gary l-a cunoscut (si cucerit) si pe Henri Viaud, fost profesor de matematica si fizica la Universitatea din Toulouse, cunoscut in Provence ca "tatal distilarii". Mai jos povestea minunata a acestei intalniri epocale, preluata de pe blogul lui Gary Young.
"În 1986, când călătoream încercând să învăț despre uleiurile esențiale, am tot auzit de domnul Henri Viaud. Avea reputația de a distila mai multe plante, mai mulți arbuști, mai multe crengi, mai multe flori, mai multe ace, mai multe semințe și chiar mai multe pietre decât oricine altcineva. A fost considerat părintele distilării franceze. Așa că mi-am spus, dacă vreau să învăț să distilez, trebuie să îl găsesc pe cel mai bun. Mi-a luat cinci ani să îl găsesc; și în cele din urmă, în 1991, a venit la cină acasă la Jean-Noël și Jane.
În acea seară am stat în dreapta domnului Viaud; dar pe parcursul celor două ore de cină, domnul Viaud nu a vorbit niciodată cu mine. Nici măcar nu s-a uitat la mine. Aveam impresia că, din cauză că nu vorbea engleza, era prea incomod pentru el să încerce să vorbească cu mine.
Cu toate acestea, când s-a terminat masa, s-a întors spre mine, și-a pus mâna dreaptă pe brațul meu stâng, a ridicat degetul, mișcându-l doar puțin, și a spus: "Domnule Young, ce înseamnă pentru dumneavoastră uleiurile esențiale?".
Privirea lui în ochii mei a intrat direct în sufletul meu și am știut că acesta era cu adevărat testul care urma să decidă dacă mă va accepta ca elev. Eram pur și simplu uluit; nu aveam cuvinte; nici măcar nu mă puteam gândi la ce să spun. Așa că am respirat adânc, am închis ochii și am spus exact ceea ce mi-a apărut în fața ochilor mintii: "Domnule Viaud, uleiurile esențiale reprezinta lucru tangibil, fizic cel mai apropiat de Dumnezeu care există pe această planetă.
După ce Henri Viaud a auzit răspunsul meu la întrebarea sa, încă mai ținea degetul în sus, dar incetase sa-l mai miște. Încă mă ținea de braț și mă strângea acum mai tare, în timp ce lacrimile îi curgeau pe obraji și mi-a spus: "Aveți perfectă dreptate; și oricine, oricine le falsifică, oricine se joacă cu ele ar trebui să fie tratat ca un criminal!". Și apoi m-a invitat să studiez și să învăț de la el.
Această fotografie este făcută în farmacia sa din Franța; soția sa stă între noi. El a făcut și această declarație: "Domnule Gary, dacă nu vă cultivați singur plantele, va veni o zi în care nu veți mai avea uleiuri."
In internet circula desigur tot felul de povesti despre Gary, eu va recomand ca de fiecare data, sa cercetati mai departe pe cont propriu, sa va folositi puterea de discernamant si bunul-simt, sa ganditi bine si sa cercetati profund intorcand toate lucrurile aflate pe toate partile si mai ales SA INCERCATI, comparativ sau nu, uleiurile de la Young Living. Daca aveti o inima deschisa, veti simti la randul vostru energia de iubire a lui Gary.
Deci daca va intereseaza sa aflati mai multe atat despre Bucataria aRAWmatica (hrana vie+uleiuri esentiale), cat si despre cum puteti deveni autonomi si independenti in domeniul sanatatii naturale, daca doriti sa incercati uleiurile de la Young Living si vreti sa faceti parte din aceasta grupa gratuita (si implicit deveniti parte a echipei Nelly Reinle-Carayon/Maria Kageaki), trimiteti-mi un mail pe adresa hranavie@gmx.de.
Daca aveti deja un cont de client la Young Living, doresc sa va incurajez sa nu schimbati echipa, ramaneti acolo unde sunteti, ceva mai tarziu, voi face o alta grupa pentru toata lumea in care veti putea intra si voi.
Pe 12 mai s-au implinit 6 ani de cand Gary a trecut in celelalte lumi. Dar este in continuare atat de prezent in munca lui de-o viata, care a devenit "mostenirea" noastra: uleiurile sale FERMECATE si INSUFLETITE....

Ne cunoastem de 14 ani. Acesti 14 ani au fost foarte plini si pentru Nelly Reinle-Carayon, si pentru mine: amandoua ne-am mutat dintr-o tara in alta si am trecut prin procese transformationale profunde, nu tocmai usoare sau placute. De aceea, ne-am vazut din pacate foarte rar, dar noi hotarasem inca din 2010 (a fost un fel de dragoste la prima vedere, ne-am inteles bine din primul moment), ca intr-o buna zi o sa punem impreuna pe picioare un proiect fain de raw food. Ei bine, acea buna zi a venit. Astazi, 17.05.2024, cand vede lumina internetului una dintre cartile de bucate raw vegan scrise de Nelly, tradusa in limba romana : "Bucătăria aRAWmatică"!
AICI puteti comanda cartea, mai jos cateva impresii fotografice personale cu retetele din carte.
In carte veti putea cunoaste pe langa multe secrete si idei originale din bucataria aRAWmatica (bucataria fara foc, raw vegan, rafinata cu uleiuri esentiale!) si 10 retete raw vegan simple, rapide si deosebit de gustoase. In afara de nenumaratele cursuri pe care le-a sustinut in aproape 20 de ani de activitate in domeniul hranei vii, Nelly a si condus 6 ani un restaurant si un magazin cu specific raw vegan in Speyer (Germania), avand astfel ocazia unica de a aduna o experienta imensa, pe care doar foarte putini chefs raw vegan o au. Iar toate retetele ei reflecta atat aceasta experienta extrordinara, cat si simtul ei exceptional gustativ si olfactiv.
Va asigur ca datorita acestei carti, vi se va termina in sfarsit cautarea unui mod cu adevarat gustos de a consuma broccoli in stare cruda in cantitati cu adevarat generoase ;)..... Si nu in ultimul rand, veti gasi in aceasa carte si o reteta de pizza raw vegan, simplificta la maxim si absolut geniala.
Totodata, va anunt deschiderea unei grupe de hrana vie si uleiuri esentiale in limba romana. Cu putin timp in urma, l-am descoperit printr-o sticluta cu un ulei esential pe Gary Young. Si a fost tot un fel de dragoste la prima vedere. Ca si Maria Treben, Elena Nita Ibrian, Valeriu Popa si alti OAMENI iesiti din comun, si Gary Young a avut o legatura speciala cu Cerul si cu Pamantul. Iar acest lucru SE SIMTE clar in uleiurile lui.
Deci daca va intereseaza sa aflati mai multe atat despre Bucataria aRAWmatica (hrana vie+uleiuri esentiale), cat si despre cum puteti deveni autonomi si independenti in domeniul sanatatii naturale, daca doriti sa incercati uleiurile de la Young Living si vreti sa faceti parte din grupa HRANA VIETII (si implicit deveniti parte a echipei Nelly Reinle-Carayon/Maria Kageaki), trimiteti-mi un mail pe adresa hranavie@gmx.de sau puteti gasi toate amanuntele in aceasta postare, fa click AICI.

Saptamana viitoare incepe Postul Mare. Biserica ortodoxa a stabilit foarte multe zile de post pe an (aproape jumatate din an!), datorita carora, daca le-am respecta, ne-am putea ridica mult. Si la propriu, si la figurat, caci asa cum am demonstrat in nenumarate postari de pe acest blog, simpla schimbarea a modului de alimentatie poate duce practic la un adevarat salt cuantic, nu numai in planul fizic, ci si la nivel spiritual, sufletesc, mental si emotional.
![]() |
| Photos: Cateva retete din carte |
Deci daca aveti nevoie de un sprijin (si aici vorbesc nu doar despre un sprijin in planul material, ci si in cel energetic), va amintesc de cartea scrisa de mine practic "in colaborare" cu buna si minunata doamna Elena Nita Ibrian.
Si pentru
a sprijini cat mai multi oameni in aceasta perioada speciala a Postului
Mare, cartea "Din comorile doamnei Elena Nita Ibrian" va fi oferita pana la Sarbatoarea Invierii Domnului la un pret special redus, cartea costand
actual 79 lei (in loc de 88 lei) + taxe expediere. Cartea poate fi comandata
direct la editura ASKA: https://shop.aska.ro/produs/din-comorile-doamnei-elena-nita-ibrian/

Cartea "Din comorile doamnei Elena Nita Ibrian" contine retete (fiecare reteta este ilustrata fotografic) care au la baza retetele create de doamna Ibrian, pentru bucataria fara foc (raw vegan) sau pentru bucataria creativa (retete vegane partial gatite) si amintiri frumoase ale unor oameni, carora doamna Ibrian le-a marcat profund viata. Iar cuvantul de incheiere este scris cu multa iubire de catre sora mea de suflet, Cristela Georgescu: un adevarat omagiu si o recunoastere a meritelor exceptionale ale doamnei Ibrian in popularizarea si raspandirea unui mod de viata natural si sanatos in Romania.
Această carte este un vis devenit realitate. Iar aceasta transpunere a unei simple idei intr-o forma materiala concreta a constituit un proces mult mai lung, mai greu si mai intens decat m-am asteptat - intr-un fel, a fost ca si cum as fi scris cartea din nou si din nou, de la zero.... Desigur că realizarea proiectului ar fi fost mult mai ușoară, deci mai comodă și mai ieftină, cu ajutorul unei mari edituri. Dar acest lucru ar fi implicat și anumite compromisuri, pe care nu am fost dispusă să le iau în calcul. Așa că m-am hotărât să merg pe o cale nebătătorită, deci implicit aventuroasă și puțin nebunească, pornind un proiect personal independent, finanțat exclusiv prin mijloace proprii. Iar noile preturi, de care ne lovim momentan cu totii, in absolut toate domeniile, nu au fost nici ele de mare ajutor in desfasurarea proiectului..... Dar tragand linie, conteaza doar ca am reusit sa inving, cu incapatanarea si darzenia tipica Capricornilor, absolut toate piedicile aparute in cale si pot tine astazi in mani cartea pornita dintr-un vis....
Orice carte are o anumită valoare, unică și individuală. Prețul unei cărți reflectă desigur în primul rând valoarea intrinsecă a resurselor fizice și sociale folosite pentru producerea ei. Iar tipul acestor resurse dictează automat de fapt și valoarea etică a cărții. De aceea, a contat mult pentru mine nu doar hârtia folosită, ci și colaborarea cu oameni resonsabili, competenți și buni profesioniști, care lucrează cu multa dăruire și respect pentru mediu și VIAȚĂ. Iar acest lucru este cu adevărat posibil doar colaborând cu mici afaceri de familie, unde se mai găsesc încă adevărații meșteșugari.
Luarea în considerare a tuturor acestor aspecte nu a permis decât un tiraj mic pentru această primă ediție a cărții, caci costurile de productie reale au depasit cu mult calculele mele initiale.... Daca doriți să mă susțineți cumpărând această carte, faceți posibilă atât o noua ediție într-un tiraj mai mare, cât și reeditarea unei cărți scrise de Elena Niță Ibrian pentru care ar mai fi posibilă achiziționarea drepturile de autor.
Un alt vis vechi de-al meu, ar fi continuarea proiectului început de doamna Ibrian, care ar consta în întemeierea Asociației HRANA VIE și a unui așezământ în mijlocul naturii pentru persoane în vârstă, în cadrul căruia oamenii să-și poată petrece ultimii ani de viață în pace, liniște și armonie, putând beneficia de metode de tratament neinvazive și de o hrană naturală. Deci dacă doriți, mă puteți ajuta concret să fac ca și acest vis să devină într-o bună zi realitate.
Doresc sa mai subliniez in incheiere ca a fost foarte important pentru mine, ca aceasta carte sa fie absolut autentica si originala. Caci daca nu ar fi adus nimic nou sau lucruri care au fost spuse deja in alte carti, chiar nici nu ar fi avut nevoie sa fie scrisa. De asemenea, mi-am dorit mult si ca orice cititor sa poata simti cu usurinta, ca s-au adunat multe bucatele de suflet in acest proiect: si de la doamna Ibrian, si de la toti cei care au cunoscut-o, au iubit-o si s-au mobilizat sa povesteasca despre ea, si de la mine. Si din acest motiv, cartea contine de exemplu doar (cu 4 exceptii) fotografii personale (am refacut in aceste luni cea mai mare parte a fotografiilor pentru retete!), care cu siguranta ca nu ajung la perfectiunea fotografiilor profesioniste din internet, dar pentru mine a fost mult mai important, ca fotografiile sa aduca si sa dea mai departe in si prin carte energia lucrului unic si individual, facut cu drag din tot sufletul.
Vă mulțumesc din toată inima, desigur și în numele doamnei Elena Niță Ibrian, și vă doresc toate cele bune și frumoase. Ajutorul vostru a fost semnificativ, reusind datorita voua sa acopar de-acum toate costurile de tiparire, lucru extraordinar pentru mine, caci si mie inca mai imi este inca tare frica de datorii.... MULTUMESC, MULTUMESC, MULTUMESC!
Cu mare drag,
Luana Mimi Walter
PS Dragul meu Cititor,
Daca informatiile pe care le pun de aproape 13 ani gratuit la dispozitia tuturor oamenilor ti-au folosit vreodata si ai dori sa-mi faci un dar in schimbul muncii onorifice depusa pe blog, imi poti face un dar/o donatie pe PayPal: Mihaela Walter, heilberatung@gmail.com.
De asemenea, ma ajuti enorm recomandand cartea mai departe.
Inca o data, mii de multumiri din suflet si inima pentru tot sprijinul si toata sustinerea pe care mi le-ati oferit si voi in toti acesti ani.

Am primit de la Irène Grosjean un mesaj foarte fain de Anul Nou, cu permisiunea sa-l impart cu voi toti. Va doresc toate cele bune si sper sa puteti sa va deschideti mintea si inima, astfel incat sa va si fie mesajul de mare folos.
![]() |
| Revista cu interviul absolut superb cu Irène apare maine, 24.01.2024, si poate fi cumparata la chiscurile de ziare din garile si aeroporturile din marile orase din Germania |
"La mulți ani și multă sănătate! Din copilarie, așa am fost învățați să spunem la fiecare început de an: La mulți ani și multă sănătate!
Iar când vorbesc despre sănătate, eu nu mă refer la sănătatea precară întreținută de medicamente, vaccinuri și operații, ci la sănătatea adevărată, totală și naturală, pentru care viața ne-a dăruit totul!
După peste 60 de ani de cercetare și practică în domeniul sănătății și fericirii umane, pot spune că, la fel ca și furnicile în furnicar sau albinele în stup, dacă celulele din corpul nostru sunt în perfectă stare de funcționare și, prin urmare, în perfectă stare de sănătate, ne vom simți bine în corpul nostru, în inima și în mintea noastră.
Pe de altă parte, dacă dragele noastre celule nu funcționează cum trebuie, suntem avem o stare de sănătate precară, cu alte cuvinte, ne vom simți rău atât în corpul nostru, cât și în inima și mintea noastră.
Va doresc din toata inima, ca 2024 sa fie primul dintre cei mai frumosi ani care va asteapta. Totul depinde de voi, pentru că așa cum gandul creeaza, cu ceea ce gandim si imaginam, constient si inconstient, atragem si cream toate elemenetele vietii noastre, fie ca acest lucru ne place sau nu.
NOI ȘI NUMAI NOI SUNTEM CREATORII TUTUROR ELEMENTELOR DIN VIAȚA NOASTRĂ!
NU ESTE ACESTA UN PRIVILEGIU IMENS?
Asa ca in loc sa continuam sa vedem si sa vorbim despre tot ceea ce nu merge bine, de ca sa nu incepem sa vedem si sa vorbim doar despre ceea ce merge bine?
ALBERT EINSTEIN a spus:
"NU ANALIZĂM ȘI NU NE LUPTĂM CU FRIGUL, CI ADUCEM CALDURĂ!
NU ANALIZĂM ȘI NU COMBATEM ÎNTUNERICUL, CI MAI DEGRABĂ ADUCEM LUMINĂ."
De aceea, sunt convinsa ca nu are rost să analizăm și să luptăm împotriva suferinței și a bolii, trebuie doar să redescoperim BUNUL SIMȚ, adevaratul sens al vietii, care ne va conduce automat la sănătatea, pacea, bucuria, creativitatea și fericirea pe care cu toții le dorim cu atata disperare.
NATURA NE-A OFERIT TOT CEEA CE AVEM NEVOIE!
ESTE ATÂT DE SIMPLU!
DE UNDE ȘI IMPORTANȚA, IMENSA IMPORTANȚĂ DE A ÎNVĂȚA DESPRE SĂNĂTATE ȘI NU DESPRE BOALĂ...
PENTRU CĂ SĂNĂTATEA SE ÎNVAȚĂ!
DECI, ÎN LOC SĂ NE IROSIM TIMPUL ȘI ENERGIA GÂNDINDU-NE ȘI VORBIND DESPRE CEEA CE NU MERGE BINE, CE-AR FI DACĂ LE-AM FOLOSI PENTRU A VEDEA ȘI A VORBI DESPRE CEEA CE MERGE BINE....
Ceea ce înseamnă că in loc sa facem din viata noastra un iad de suferinta, saracie, conflicte, nenorociri, mizerie si boala, am putea sa o transformam ÎNTR-UN PARADIS AL BUCURIEI, AL IUBIRII, AL PĂCII, AL FERICIRII ȘI AL SĂNĂTĂȚII.
Poate sa fie atat de simplu.....
Nu trebuie insa sa uitam, ca pentru a gandi, pentru a iubi si pentru a actiona avem nevoie de micile celule din care este alcatuit corpul nostru. Ele isi pot indeplini rolul doar daca sunt bine oxigenate si hranite, asa cum a prevazut natura pentru ele, si daca se "scalda" intre-un mediu curat, in spatiul interstitial, numit de inaintasi atat de bine "umori". Atunci vom fi intr-o stare buna de dispozitie (lat. humor-humores - nota Luana Mimi: dupa cum vedeti, avem deja absolut toate informatiile la dispozitie), vom fi sanatosi si vom fi conectati la inteligenta universala, care nu doreste decat binele suprem al tuturor creaturilor sale. Si atunci viata noastra va deveni un Rai, un paradis al bucuriei, al pacii, al iubirii si al creativitatii.
Dar daca celule noastre sunt asfixiate, infometate, carențate si otravite, vom fi inevitabil intr-o stare de dispozitie proasta, vom trai in frica, suparare si furie, si vom face din viata noastra un iad de iluzii, lipsuri, conflicte si boli.
Dați-mi voie să repet că natura ne-a oferit pe de o parte tot ce avem nevoie pentru a ne face viața un paradis al bucuriei, al păcii, al iubirii și al creativității, iar pe ceallata parte și tot ce ne trebuie pentru a repara greșelile care au transformat-o în iadul de suferință, conflicte, lipsuri și boli în care se gasesc cei mai multi dintre noi!
CU CONDIȚIA, BINEÎNȚELES, SĂ ÎNȚELEGEM ACEST LUCRU. CA ORICE ALTCEVA ÎN ACEASTĂ LUME, SI VIAȚA SE SUPUNE UNOR LEGI PRECISE, CARE NU POT FI ÎNCĂLCATE FĂRĂ A PRIMI SI O PEDEAPSA....
Daca respectam cele 4 legi de baza ale functionarii noastre (vezi postarea: VIATA IN ABUNDENTA ), vom fi conectați la cele mai înalte frecvențe, cele ale inteligenței vieții, care ne vor permite să iubim, să gândim și să acționăm pentru binele nostru suprem și al tuturor.
Pe când dacă aceste legi nu sunt respectate, vom fi conectați în mod obligatoriu la singurele frecvențe pe care le pot atinge in acest caz celulele noastre, care vor fi cu atât mai joase și mai inversate, cu cât mai multe dintre aceste patru legi nu sunt respectate. Iar noi vom iubi, vom gândi și vom acționa în mod negativ și distructiv dacă aceste legi de bază, pe care le-aș numi fundamentale, nu sunt respectate.
ESTE ATÂT DE SIMPLU, PENTRU CĂ VIAȚA ESTE SIMPLĂ!
Dacă aceste patru legi de bază vor fi respectate, vom fi pe drumul cel bun.
CALEA CORECTĂ, CEA A VIEȚII ȘI A TUTUROR BINEFACERILOR SALE....
Și vom trăi o viață sănătoasă, fericită și creativă, pentru care natura ne-a oferit totul.
ÎN TIMP CE, DACĂ NU O VOM FACE, NE VOM ÎNDREPTA ÎN DIRECȚIA GREȘITĂ, CEA A INTELIGENȚEI INVERSATE, care ne va conduce inevitabil spre iluzie, penurie, conflicte, suferință și boală, toate acestea făcându-ne sa ducem o viața nefericită, neimplinita si distrugatoare!
NOI AVEM POSIBILITATEA DE A ALEGE!
Cu condiția, bineînțeles, să FIM CONSTIENTI de acest lucru.
Pentru că, de când am trecut cu multi, multi ani in urma de la a fi culegători, la culegatori-vânători și am inceput sa ne hrănim cu o hrană gătită și moartă, celulele noastre deficitare și otrăvite nu au mai fost capabile să atingă și să se conecteze la cele mai înalte frecvențe, cele ale vietii, care ne informeaza in mod constant si permanent, lasanadu-ne sa stim ce trebuie sa facem PENTRU BINELE SUPREM AL NOSTRU Si AL TUTUROR!
Otrăvite și deficitare așa cum erau cu această hrană gătită, moartă și excitantă, care nu este ceea ce natura a prevăzut pentru sistemul nostru digestiv, ele nu au putut să se conecteze decât la singurele frecvențe la care puteau ajunge CARE ERAU CU ATÂT MAI JOASE ȘI MAI DISTRUCTIVE, cu cât ele erau mai deficitare și mai otrăvite...
De aici și importanța, importanța extremă a acestui punct de plecare, care, asa cum spunea Hipocrat, se afla la originea tuturor comportamentelor noastre.
AȘA CĂ DEPINDE DE NOI, DE FIECARE DINTRE NOI SĂ ALEGEM DIRECȚIA ÎN CARE VREM SĂ MERGEM. ȘI DE A FACE CEEA CE ESTE NECESAR PENTRU A AJUNGE ACOLO!
Pentru că, si iar trebuie sa repet, SUNTEM NOI ȘI NUMAI NOI CEI CARE AVEM IMENSUL PRIVILEGIU DE A CREATORII VIEȚII NOASTRE!
Așadar, dacă vrem să facem din viața noastră o viață sănătoasă, fericită și creativă și nu iadul pe care cei mai mulți dintre noi l-au făcut din ea, Este important, ba chiar fundamental, să luăm PUNCTUL DE PLECARE CORECT. Și atunci, vom fi în deplină sănătate în inima, mintea și corpul nostru si VOM AVEA O VIAȚĂ DE-A DREPTUL ÎNGEREASCĂ!
Dar dacă îi dăm corpului nostru un combustibil care nu este corespunzator si potrivit pentru el, și nu-l întreținem și nu facem activitatile de curatenie necesare, ori de câte ori are nevoie, vom ajunge să avem toate problemele dureroase pe care le numim boli.
Va doresc sa reusiti sa faceti tot ceea ce este necesar, pentru ca anul 2024 să fie cu adevărat PRIMUL DINTRE CEI MAI FRUMOȘI ANI CARE NE AȘTEAPTĂ, DIN TOATE PUNCTELE DE VEDERE...
Pentru că este dovedit și demonstrabil, ca DEPINDE DOAR DE NOI SĂ ȘTIM CE NE DORIM SI SĂ FACEM TOT CEEA CE ESTE NECESAR PENTRU A REALIZA ACEST LUCRU!
LA MULTI ANI!"
Irène Grosjean
Ianuarie 2024, Graveson en Provence, France
![]() |
| Photo by Herve Bonillo-Darnis |

Darul meu de Craciun pentru toti cititorii acestui blog este povestea plina de talc si invataturi de viata a unei adevarate REGINE, de o genialitate, si o autenticitate, si o originalitate, si o integritate, cum rar mai intalnim in zilele noastre. O regina care este cu toata fiinta ei un adevarat dar al lui Dumnezeu pentru intreaga omenire.
Va doresc sarbatori fericite, la multi ani si un an nou mai plin de minuni si minunatii ca niciodata.
Sper ca veti profita la maxim de aceasta experienta UNICA IN LUME, adunata in 64 de ani de practicare a medicinei naturale.
Irène, la Reine
Marea Doamna a Medicinei Naturale
![]() |
| Photo by Hervé BONILLO-DARNIS In limba franceza, regina=la reine, Irène-reine. Ati observat deja anagrama, nu-i asa? |
Seminarul incepe in fiecare dimineata cu un cerc al participantilor in jurul unei femei maruntele si slabute, cu parul alb si spatele drept, concentrata si hotarata. Energia ei este incredibila, ai senzatia ca daca ai intinde palma, ai si putea lua din ea un pumn bun pentru tine insuti. Toti participantii recita-n cor dupa mica mare doamna (sau asa cum spune ea mereu, usor mucalit, <marea doamna de doar 1,45m>):
"Bună dimineața ziua de azi, această nouă zi pe care o primesc ca pe un dar și pe care o voi trăi în Prezent: pentru că ieri nu mai pot face nimic, iar astăzi este leagănul zilei de mâine...
Bună dimineața astăzi, care este prima dintre cele mai frumoase zile care mă așteaptă, pentru că în fiecare zi imi merge din ce in ce mai bine, pe toate planurile.
Mulțumesc vieții pentru că mă ghidează si ma inspira prin toate sentimentele, gândurile, cuvintele și acțiunile mele, să fac cat mai bine tot ceea ce am de facut, atat pentru binele meu suprem cat și pentru binele tuturor.
Mulțumesc vieții pentru că îmi aduce tot ceea ce am nevoie, când am nevoie, acolo unde am nevoie și exact cum am nevoie.
Și, în timp ce-i mulțumesc vieții pentru toate comorile pe care mi le oferă, nu mai am timp să mă plâng.....
Îți mulțumesc viata că am ochi pentru a vedea.
Urechi pentru a auzi.
Un nas pentru a mirosi și respira.
O gură pentru a mă delecta și a spune lucruri care fac bine.
O inimă pentru a iubi.
Picioare pentru a merge
Si brațe pentru a îmbrățișa."
![]() |
| Impreuna cu un alt om-lumina, Hervé BONILLO-DARNIS, despre care voi scrie de asemenea o postare. Daca sunteti curiosi si nu aveti rabdare sa asteptati, il gasiti AICI |
Conducatoarea seminarului se numeste Irène Grosjean, are 93 de ani (este nascuta in 1930) si este practic cel mai cunoscut terapeut alternativ din Franta (doctor in naturopatie, a urmat intre 1957-1960 cursurile Scolii de Naturopatie, scoala intemeiata si condusa de Pierre-Valentin Marchesseau, "tatal" naturopatiei). Si probabil ca este si cea mai in varsta naturopatin activa profesional, care mai practica cu aceeasi hotarare si acelasi entuziasm ca si in anii tineretii: caci Irène ESTE CONSTIENTA de menirea sa, STIE de ce a fost trimisa de Dumnezeu pe pamant si este hotarata sa-si indeplineasca cat mai bine MISIUNEA. Lucreaza de dimineata si pana seara, nu numai in zilele saptamanii, ci si duminica, are consultatii zilnice, da nenumarate interviuri, scrie articole si sustine de cateva ori pe an, mai multe serii de seminarii si ateliere (in Franta, Maroc, Belgia si Grecia). Punctul de greutate il reprezinta acum "Scoala Practica de Sanatate", unde pregateste, impreuna cu fiica ei (care este medic) si colaboratorii ei (colaboreaza si cu mai multi medici!), EDUCATORI DE SANATATE.
Mai jos, un film despre Irène realizat de "Le chou brave" cu 10 ani in urma, dar care nu a pierdut nimic din actualitate, iar ceea ce Irène spunea acum 10 ani, este exact ceea ce spune si astazi. Si acesta este un mod bun de a deosebi usor adevaratele surse de cunoastere si invatatorii in toata puterea cuvantului, de milioanele de fake "experti" (niste bieti plagiatori, care nu au de fapt mai nimic de spus, si care de aceea si vorbesc adesea fara a spune cu adevarat ceva, care isi schimba directia si conceptele mai ceva ca o girueta in bataia vantului, dar care stiu sa orbeasca si sa manipuleze oamenii cu tot felul de tehnici de marketing&Co).
Videoul este in limba franceza, dar are subtitrare in engleza si in spaniola.
Din noiembrie, am un nou mini-job de jurnalista (o nota personala: nu mai imi permit de ceva timp sa fac totul doar onorific, asa cum am facut-o foarte multi ani, viata m-a pus in fata faptului de a trebui sa lucrez si "pe bani" - si pentru ca la revista sunt platita cu ora, am putut sa-mi fac o imagine foarte clara, de care nu eram deloc constienta, despre volumul de ore de lucru si de energie din spatele blogului HRANA VIE: daca m-ar fi platit cineva pentru munca investita in aproape 14 ani de blog, as sta acum foarte bine si nu ar trebui sa ma agit sa castig si bani....). Lucrez deci la singura revista de raw food germana care a mai supravietuit turbulentelor din ultimii 10 ani (in Germania, au existat inca din anii `90, trei reviste foarte cunoscute cu profil de hrana vie, acum a mai ramas doar "Die Wurzel": https://www.die-wurzel.de/category/die-wurzel/). Iar primul lucru pe care l-am facut, a fost sa fac un interviu cu Irène Grosjean. Desigur ca nu pot posta aici interviul, care va fi publicat in primul numar al revistei din 2024 (care apare pe 24.01.2024), dar voi face pentru cei care nu cunosc limbile franceza, engleza sau spaniola, si nu pot viziona deci videoul, un fel de rezumat, caci mesajul Irènei este VITAL!!! Iar aceast articol va fi de fapt primul dintr-o serie, Irène s-a oferit sa colaboreze cu mine si sa facem impreuna un fel de jurnal de sanatate naturala si hrana vie, a fost foarte entuziasmata de ideea de a impartasi si cu publicul din Romania descoperirile sale si experienta sa din 64 de ani de practicare a naturopatiei!
Cand am descoperit-o in martie 2023 pe Irène, absolut intamplator, caci desi ma invart de ceva timp si prin scena franceza de raw food, nu am auzit sa fi fost pomenita de cei pe care ii cunosteam. Si acum stiu si de ce: din pacate, cei mai multi dintre raw foodistii francezi celebri, au invatat de la Irène si o copiaza intr-un mod absolut grosolan, preluand enorm de la ea, dar prezentand apoi totul ca pe propriile teorii, studii si descoperiri, fara a pomeni de unde au dobandit de fapt informatiile extrem de pretioase. Inca o data fiti vigilenti si verficati la sange de la cine preluati informatiile! Cei care nu pomenesc sursele, NU merita sa fie urmariti, caci de fapt nu aveti ce invata de la ei....
In martie deci, am avut revelatia anului 2023: de la Franz Konz incoace, nu am mai intalnit pe cineva care sa fie atat de clar si de perfect structurat! Cineva care sa ilustreze atat de bine corectitudinea invataturilor sale. Cineva care sa se bazeze doar pe logica si bun-simt. Cineva care a inteles legile naturii si ale vietii. Si poate si pentru ca teoriile lui Franz si ale Irènei se suprapun in cele mai multe puncte, m-am hotarat pe 22.03.2023 instantaneu sa fac cursul online "La vie en abondance", pe care-l recomand cu toata caldura (in cazul in care cunoasteti bine limba franceza): https://formations.santenaturopathie.com/la-vie-en-abondance/. Cu codul LVEA-IRENE beneficiati de o reducere de 10% (cursul costa atunci 99€ in loc de 110€) si sunt poate cei mai bine investiti bani in sanatatea voastra si a familiilor voastre (dau acest link mai departe pentru ca sunt absolut convinsa de importanta acestor informatii, stiu ca le vor fi multora de foarte mare ajutor - dar nu este un link afiliat, deci eu nu castig absolut nimic daca il dau mai departe!). Eu sunt convinsa ca este foarte importnat sa facem cursuri, cel mai bine in prezenta fizica, caci suntem cu totii departe de a sti totul, asa ca este mereu ceva bun si nou de invatat. Si oricum vom termina de invatat, doar atunci cand ne vom da ultima suflare...
Viata de la Dumnezeu
În marea sa simplitate și în imensa sa splendoare, natura ne-a oferit tot ceea ce avem nevoie pentru a face din viața noastră un adevărat paradis, astfel încât fiecare dintre noi să devină o ființă sănătoasă, creativă și un fericit co-creator al nostru și al universului. Viața este Simplă! Cu un S cu majusculă grandios... Lucrurile sunt atât de simple încât pot părea simpliste. Dar nu, simplitatea este cel mai mare lux al vieții, care, din păcate, este în prezent disponibil pentru foarte puține ființe umane. Și atunci când lucrurile devin complicate, trebuie sa fugim vazand cu ochii...
Pentru a face călătoria vieții, atunci când venim pe lume, luăm un vehicul: corpul nostru, pe care îl abandonăm la punctul terminus. Care poate fi o trotinetă sau un Rolls Royce, există toată gama de vehicule, pentru că nu ne naștem toți cu aceeași constituție. Dacă ai un Trabant, nu vei avea desigur aceeași calitate a călătoriei ca și când ai avea un Ferrari. Dar, oricare ar fi situația, trebuie să ne tratăm corpul cel puțin la fel de bine ca și pe mașinile noastre. Cu alte cuvinte, dându-i combustibilul pe care constructorul său, pe care îl putem numi Creatorul sau Natura, l-a prevăzut pentru el și funcționarea sa, și așa cum l-a prevăzut, adică vegetal, natural și vital. Și, bineînțeles, efectuând întreținerile și schimburile de "lubrifianți" necesare.

Timpul alearga mai ceva ca un campion mondial, iar vremurile se schimba cu o rapiditate nemaiPOMENITA in toata istoria cunoscuta a omenirii. Si cu cat devenim mai “civilizati”, mai moderni, mai emancipati, mai cosmopoliti, cu atat se uita si se pierde tot mai mult adevarata insemnatate a Craciunului. De la o sarbatoare a iubirii, pacii, linistii, reculegerii si introspectiei, Craciunul a devenit astazi, pentru cei mai multi dintre noi, doar inca un prilej de a consuma si mai mult ca de obicei, de a ne imbuiba, de a ne imbata, de a ne etala bogatiile – pe scurt, o ocazie de a fugi de Dumnezeu si de noi insine...
Eu fac parte dintr-o generatie care a mai prins vremurile in care sarbatorile crestine, in ciuda regimului aflat pe-atunci la guvernare, aveau inca o importanta deosebita. De Craciun si de Pasti era pur si simplu o ALTA ATMOSFERA, pe care eu astazi nu o mai simt in exterior decat foarte rar. Se mergea la biserica, se facea CURATENIE INTERIOARA (post, spovedit, impartasit samd.) SI EXTERIOARA (spalat, frecat, curatat, ordonat, aranjat, afumat samd.). Se faceau PREGATIRI la toate nivelurile: fizic, mental, sufletesc.
Pentru mine, Craciunul insemna in primul rand ca parintii, care lucrau altfel 6 zile din saptamana, cate 8 ore pe zi, la servicii aflate in alte colturi ale Bucurestiului, astfel incat lipseau cel putin 10 ore de acasa, erau un pic mai mult timp prezenti acasa (pentru ca in acele vremuri, zilele libere erau foarte putine, aveau o valoare imensa). Si profitam cu totii cat puteam de timpul acela: se canta, se spuneau povesti, se petrecea mult timp IMPREUNA in bucatarie, se incerca din rasputeri sa avem, macar in acel scurt interval de timp, o viata armonioasa de familie. Craciunul mai insemna ca primeam de la bunica din Moldova un pachet cu afumaturi, oua, branzeturi si alte minunatii facute de ea, toate impachetate bine in ziare, caci si hartia de impachetat era un lux in acele vremuri. Insemna si ca venea in apartament, prin bradul de Craciun, toata padurea dupa care eu, copil crescut la bloc, tanjeam cu toata fiinta mea. Si mai insemna pentru mine, ca reuseam si eu sa cred ca dorintele chiar pot deveni realitate.......
Am refacut (actualizat si extins) in acest an colectia de retete raw vegan pentru sarbatorile de iarna si am transformat-o intr-o carticica electronica. Cartea are 32 de pagini si contine 20 de retete raw vegan (bauturi, gustari si retete de baza din bucataria fara foc, o supa, mai multe feluri principale si desert). Toate sunt retete de mare succes la public si au fost servite de mine de multe ori, pe o durata de peste 15 ani, atat la petreceri de familie sau cu prieteni, cat si la ateliere si la renumitele raw vegan potlucks. Ce este un raw food potluck? Un eveniment simplu, dar foarte fain: fiecare participant aduce un fel vegan de mancare pregatit dupa regulile bucatariei fara foc (poate sa fie si o simpla salata sau pur si simplu legume, fructe, nuci, seminte, frunze verzi samd.), care sa ajunga pentru cel putin 2-3 persoane. Mancam impreuna, schimbam retete, stam la taifas si punem putin tara la cale.
Va multumesc mult si va doresc sarbatori fericite.
Cu drag,
Luana Mimi

Visez sa-l cunosc personal pe André Stern inca din 2013, cand l-am descoperit si am scris primul articol despre el si despre tatal sau, Arno Stern, in limba romana (primul din Romania ever). Si pentru ca visele mele se implinesc INTOTDEAUNA, in nici 12 zile il voi cunoaste, dupa 10 ani, personal. Caci André Stern vine la invitatia Cristelei Georgescu pe 25 noiembrie la Bucuresti, la lansarea editiei in limba romana a primei sale carti "... si nu am fost niciodata la scoala", iar Cristela, organizatoarea evenimentului si editoarea cartii, m-a invitat si pe mine sa particip.
Imi amintesc inca bine, ca am visat inca de-atunci, din 2013, sa-i traduc cartea si sa o public in limba romana. Caci am stiut din prima clipa cat de importanta este aceasta carte pentru Lumea Noua, lumea copiilor nostri, lumea pe care tocmai o ridicam ACUM cu totii. Eu nu am reusit sa transpun in realitate acest proiect mamut, dar totusi, chiar SI acest vis s-a adeverit in acest an pentru mine. Caci Cristela, care este un razbatator mult mai puternic ca mine, a impartit de la inceput si cu mine bucuria realizarii acestui proiect de suflet, nu in ultimul rand implicandu-ma in tot procesul. Si-i sunt atat de recunoscatoare Cristelei pentru tot.... Iar simultan devine de fapt inca un vis realitate, caci visez inca din 2010 sa lucrez cu Cristela la un proiect comun.
Sunt foarte emotionata si nerabdatoare, sper sa veniti in numar cat mai mare la conferinta din Bucuresti, caci informatia pe care o da André mai departe este VITALA pentru noi si copiii nostri .
André Stern, celebrul scriitor și conferențiar internațional, cunoscut drept „Ambasadorul Copiilor", va susține în premieră în România o conferință cu lansare carte și o sesiune de întrebări cu publicul, despre ce contează pentru educația și dezvoltarea copiilor.
Primiți în direct răspunsuri relevante la toate neliniștile, nedumeririle sau frământările legate de îndrumarea copilului, de la o personalitate internațională care a trăit bogăția unei educații lipsite de constrângeri, și-a cultivat pasiunile și a învățat continuu prin intermediul jocului și al predispozițiilor spontane. Și nu a mers niciodată la școală.
Participați la conferință pentru ei, copiii, și descoperiți o nouă perspectivă despre:
Cum gestionăm atracția copiilor pentru ecrane?
Cum învăță copiii și prin ce mijloace se dezvoltă creierul lor?
Care e proporția corectă între învățătură și joacă?
Cum pot fi copiii motivați să învețe cu plăcere?
Care este super puterea noastră în relația cu copilul?
Cum ne asigurăm că creștem „un copil bun”?
Care este unica propoziție care poate vindeca sufletul copiilor?
André Stern vorbește copilului interior din fiecare adult, de aceea participarea la conferință aduce, pe lângă cele de mai sus, trăiri profunde și conștientizări pentru fiecare persoană din sală.
Această conferință face parte din mișcarea internațională „Ecologia Copilăriei” lansată de André Stern în 2014 și din inițiativa „Educație sau școlarizare," demarată în 2021 de Cristela Georgescu. „Ecologia Copilăriei” propune mai presus de orice o nouă ATITUDINE față de copii: o atitudine de respect și de în toate etapele vieții copilului, de la viața intrauterină până în timpul perioadei când descoperă și învață viața și lumea, în ritmul propriu, cu propriul mod de a o face. Această atitudine nu pornește de la nicio metodă, ideologie, teorie sau ipoteză, ci numai și numai de la copil.
„Ecologia Copilăriei” propune mai presus de orice o nouă ATITUDINE față de copii: o atitudine de respect și de în toate etapele vieții copilului, de la viața intrauterină până în timpul perioadei când descoperă și învață viața și lumea, în ritmul propriu, cu propriul mod de a o face. Această atitudine nu pornește de la nicio metodă, ideologie, teorie sau ipoteză, ci numai și numai de la copil.
„Educație sau școlarizare” sprijină înțelegerea conceptelor de educație și de școlarizare, și pune la dispoziție informații esențiale pentru a ajuta fiecare familie să ia deciziile potrivite în ceea ce privește creșterea și educația copiilor.
Participând la conferință și invitându-i pe cei interesați, susțineți publicarea în limba română a următorului bestseller scris de André Stern și sprijiniți ca lumea în care copiii noștri cresc să devină mai atrăgătoare decât lumea virtuală.

Biserica ortodoxa a stabilit foarte multe zile de post pe an, datorita carora, daca le-am respecta, ne-am putea ridica mult. Si la propriu, si la figurat, caci asa cum am demonstrat in nenumarate postari de pe acest blog, simpla schimbarea a modului de alimentatie poate duce practic la un adevarat salt cuantic nu numai in planul fizic, ci si la nivel spiritual, sufletesc, mental si emotional. Pentru multi oameni, odata cu hrana vie, incepe si o noua viata. Nimic nu este de la sine inteles in viata, iar vindecarea este INTOTDEAUNA o revarsare a harului lui Dumnezeu, o binecuvantare si o favoare divina. De aceea, multi oameni, care se reintorc in viata practic de pe marginea mormantului, vad dintr-o data viata cu adervarat asa cum este ea de fapt, o adevarata MINUNE, invata sa se bucure de fiecare noua zi primita in dar, indiferent de incercarile si provocarile cu care suntem cu totii confruntati in viata de zi cu zi, reusind si sa vada frumusetea care se gaseste intotdeauna in spatele TOTULUI. Contactul cu natura, cu ceea ce Natura ne daruieste, este esential pentru o viata sanatoasa. Natura ne pune masa, fara ca sa trebuiasca sa facem ceva pentru aceasta, noi trebuie doar sa ne asezam la masa si sa ne bucuram ca suntem niste privilegiati. Iar prin intermediul plantelor din flora spontana se restabileste contactul cu natura si identificarea cu ea, refacandu-se astfel de fapt relatia cu DIVINUL.
Deci daca aveti nevoie de un sprijin (si aici vorbesc nu doar despre un sprijin in planul material, ci si in cel energetic), va amintesc de cartea scrisa de mine practic "in colaborare" cu buna si minunata doamna Elena Nita Ibrian.

Cartea "Din comorile doamnei Elena Nita Ibrian" contine retete (fiecare reteta este ilustrata fotografic) care au la baza retetele create de doamna Ibrian, pentru bucataria fara foc (raw vegan) sau pentru bucataria creativa (retete vegane partial gatite) si amintiri frumoase ale unor oameni, carora doamna Ibrian le-a marcat profund viata. Iar cuvantul de incheiere este scris cu multa iubire de catre sora mea de suflet, Cristela Georgescu: un adevarat omagiu si o recunoastere a meritelor exceptionale ale doamnei Ibrian in popularizarea si raspandirea unui mod de viata natural si sanatos in Romania.
Această carte este un vis devenit realitate. Iar aceasta transpunere a unei simple idei intr-o forma materiala concreta a constituit un proces mult mai lung, mai greu si mai intens decat m-am asteptat - intr-un fel, a fost ca si cum as fi scris cartea din nou si din nou, de la zero.... Desigur că realizarea proiectului ar fi fost mult mai ușoară, deci mai comodă și mai ieftină, cu ajutorul unei mari edituri. Dar acest lucru ar fi implicat și anumite compromisuri, pe care nu am fost dispusă să le iau în calcul. Așa că m-am hotărât să merg pe o cale nebătătorită, deci implicit aventuroasă și puțin nebunească, pornind un proiect personal independent, finanțat exclusiv prin mijloace proprii. Iar noile preturi, de care ne lovim momentan cu totii, in absolut toate domeniile, nu au fost nici ele de mare ajutor in desfasurarea proiectului..... Dar tragand linie, conteaza doar ca am reusit sa inving, cu incapatanarea si darzenia tipica Capricornilor, absolut toate piedicile aparute in cale si pot tine astazi in mani cartea pornita dintr-un vis....
Orice carte are o anumită valoare, unică și individuală. Prețul unei cărți reflectă desigur în primul rând valoarea intrinsecă a resurselor fizice și sociale folosite pentru producerea ei. Iar tipul acestor resurse dictează automat de fapt și valoarea etică a cărții. De aceea, a contat mult pentru mine nu doar hârtia folosită, ci și colaborarea cu oameni resonsabili, competenți și buni profesioniști, care lucrează cu multa dăruire și respect pentru mediu și VIAȚĂ. Iar acest lucru este cu adevărat posibil doar colaborând cu mici afaceri de familie, unde se mai găsesc încă adevărații meșteșugari.
Luarea în considerare a tuturor acestor aspecte nu a permis decât un tiraj mic pentru această primă ediție a cărții, caci costurile de productie reale au depasit cu mult calculele mele initiale.... Daca doriți să mă susțineți cumpărând această carte, faceți posibilă atât o noua ediție într-un tiraj mai mare, cât și reeditarea unei cărți scrise de Elena Niță Ibrian pentru care ar mai fi posibilă achiziționarea drepturile de autor.
Un alt vis vechi de-al meu, ar fi continuarea proiectului început de doamna Ibrian, care ar consta în întemeierea Asociației HRANA VIE și a unui așezământ în mijlocul naturii pentru persoane în vârstă, în cadrul căruia oamenii să-și poată petrece ultimii ani de viață în pace, liniște și armonie, putând beneficia de metode de tratament neinvazive și de o hrană naturală. Deci dacă doriți, mă puteți ajuta concret să fac ca și acest vis să devină într-o bună zi realitate.
Doresc sa mai subliniez in incheiere ca a fost foarte important pentru mine, ca aceasta carte sa fie absolut autentica si originala. Caci daca nu ar fi adus nimic nou sau lucruri care au fost spuse deja in alte carti, chiar nici nu ar fi avut nevoie sa fie scrisa. De asemenea, mi-am dorit mult si ca orice cititor sa poata simti cu usurinta, ca s-au adunat multe bucatele de suflet in acest proiect: si de la doamna Ibrian, si de la toti cei care au cunoscut-o, au iubit-o si s-au mobilizat sa povesteasca despre ea, si de la mine. Si din acest motiv, cartea contine de exemplu doar (cu 4 exceptii) fotografii personale (am refacut in aceste luni cea mai mare parte a fotografiilor pentru retete!), care cu siguranta ca nu ajung la perfectiunea fotografiilor profesioniste din internet, dar pentru mine a fost mult mai important, ca fotografiile sa aduca si sa dea mai departe in si prin carte energia lucrului unic si individual, facut cu drag din tot sufletul.
Cartea este oferita pana la Craciun la un pret special, costa doar 68 lei (care sunt practic costurile de tiarire si comisionul tipografiei!)+taxe expediere si poate fi comandata direct in shopul tipografiei ASKA, fa click aici: https://shop.aska.ro/produs/din-comorile-doamnei-elena-nita-ibrian/
Pentru cei care locuiesc in strainatate, cartea costa 15€ plus taxele de expediere (intre 3,70€ pentru UE si 6,99€ in restul lumii). Cine o doreste, imi poate scrie un mesaj direct pe adresa hranavie@gmx.de.
Vă mulțumesc din toată inima, desigur și în numele doamnei Elena Niță Ibrian, și vă doresc toate cele bune și frumoase. Ajutorul vostru a fost semnificativ, reusind datorita voua sa acopar de-acum toate costurile de tiparire, lucru extraordinar pentru mine, caci si mie inca mai imi este inca tare frica de datorii.... MULTUMESC, MULTUMESC, MULTUMESC!
Cu mare drag,
Luana Mimi Walter
PS Dragul meu Cititor,
Daca informatiile pe care le pun de aproape 13 ani gratuit la dispozitia tuturor oamenilor ti-au folosit vreodata si ai dori sa-mi faci un dar in schimbul muncii mele depuse pe blog, imi poti face un dar/o donatie pe PayPal: Mihaela Walter, heilberatung@gmail.com.
De asemenea, ma ajuti enorm recomandand cartea mai departe.
Inca o data, mii de multumiri din suflet si inima pentru tot sprijinul si toata sustinerea pe care mi le-ati oferit si voi in toti acesti ani.

Pentru ca eu sunt atat de deschisa si de activa in atat de multe directii, pe acest blog s-au concretizat in decursul timpului mai multe motto-uri. Iar doua dintre cele mai importante sunt cu siguranta: "Mancarea potrivita pentru fiinta umana, adevarata si sanatoasa este simpla" si "Pentru o mancare extrem de gustoasa nu este nevoie de o multitudine de ingrediente, aparate sau tehnici, care mai de care mai sofisticate, mai scumpe si mai complicate."
Desi am ilustrat de multe ori, in foarte multe postari aceste doua principii/mottouri, inevitabil continui sa ma invart in jurul lor, parca ar fi cumva niste legi universale ale hranei sanatoase.....
Un alt exemplu definitoriu este felul de mancare italienesc "pesto genovez". Sau pesto alla genovese. Si pentru ca eu sunt in primul rand un povestitor, reteta va incepe iar cu povestea din spatele ei.
Austria in august 2016, undeva pe malul Dunarii intre Viena si Linz. Eram atunci la un inceput al sfarsitului, din fericire, nu stiam acest lucru. Ne aflam pe drumul de intoarcere din Romania spre Belgia, dupa evenimente familiale care ma daramasera complet si dupa un timp petrecut in Bucuresti la bloc, la sfarsitul lui iulie - inceputul lui august, cu temperaturi de peste 40°C. Devenisem deja umbra mea, dar din fericire pentru mine, nici de acest lucru nu eram constienta. Sotul meu gasise in internet un mic hotel (afacere de familie) pentru pauza de drum (erau peste 2000 km), care avea recenzii excelente. Drumul de la autostrada pana la hotel fusese extrem de pitoresc si de salbatic, cu copaci multi si mari si flori colorate pe marginea drumului. Cand m-am dat jos din masina, m-a trasnit parca puritatea aerului si am simtit ca pot respira in cele din urma din nou adanc. Iar linistea din acel loc, dupa nebunia Bucurestiului si a vartejului din familie, mi s-a parut de-a dreptul ireala: ma simteam ca in vis..... Retrospectiv, stiu acum cat de mare nevoie am avut de acel loc de pace si de acel moment de respiro. Pentru ca era deja tarziu, ne-am dus bagajele in camera, ne-am pregatit scurt si rapid si ne-am dus deja la restaurant. Meniul era ca un caiet mic cu exact 2 pagini, nu mai stiu exact cate feluri de mancare erau, nu dar nu cred ca erau mult mai multe de 10.... La sfarsitul meniului, erau insirati absolut toti furnizorii produselor folosite in restaurant, inclusiv adresele lor, astfel incat orice client putea sti cine facuse vinurile si schnapsurile, de la ce agricultor proveneau legumele, fructele si cerealele (painea era facuta de ei zilnic in bucataria restaurantului!), de la ce ferma proveneau carnea, ouale, branzeturile samd. Pentru mine, care de multe ori am stat in restaurante doar cu o sticla de apa in fata, caci nu gasisem nimic ce mi-as fi putut comanda, a fost incredibil, ca desi meniul era asa de "spartanic", in afara de salata, mai existau chiar inca 2 optiuni vegane. Optiunea raw consta din rosii din soiuri vechi (din gradina hotelului) cu pesto. Si restul familiei a gasit ce sa-si comande, asa ca am asteptat linistiti venirea mancarii si ne-am bucurat de pacea din jur (in afara de noi, mai erau doar 2 mese ocupate in gradina superba a restaurantului, iar cu multi copaci si plante de toate felurile). Asteptarile noastre, dar in special ale mele, au fost cu muuuuuult depasite. Mancarea a fost exceptionala, pretul a fost de foarte mult bun-simt, iar sentimentul ca am facut ceva bun manacand aici, caci am sustinut si incurajat astfel producatorii locali mici, ne-a incalzit tare inimile. Nu am poze, caci pe vremea aceea (incredibil, dar adevarat), eu nu aveam inca smart phone ;), asa ca toate poate pozele din continuarea postarii sunt actuale, din propria bucatarie. Dar va asigur ca a fost totul extrem de simplu: pe un platou fain, 10 felii de rosii in toate culorile, unse cu o lingurita de pesto. Atat. Dar nici nu ar fi fost nevoie de mai mult.....
Simplitatea si autenticitatea acelei farfurii m-au marcat pe viata. Mancarea cinstita, adevarata nu are nevoie nici de mari artificii, si nici de filtre, masti si alte bazaconii. Doar produsele de calitate exceptionala sunt INDISPENSABILE, caci sunt cheia realizarii unui fel de mancare bun-bun de tot.
Pesto genovez facut in mojar
- Reteta genoveza originara si originala
si o varianta raw vegan -
Din pacate, trebuie sa mai povestesc ceva inainte de a trece la reteta, si asta nu ca sa va sicanez, ci pentru ca povestea adevaratului pesto, asa cum il fac genovezii de sute/mii de ani, este deosebit de importanta.
Asa cum am subliniat in postarea "Pregatirea hranei pentru familiile noastre- un act sacru", deja modul de pregatire al hranei este o parte integranta a mancarii. Caci (pre)gatitul este practic un act divin, care poate incuraja si intretine viata sau o poate distruge. Eu sunt convinsa ca timpul petrecut in bucatarie nu este un timp irosit, ci un timp bine investit in sanatatea si fericirea familiei mele.
Pesto-ul demostreaza la randul lui acest principiu. In Genova exista chiar un campionat mondial de pesto, in cadrul caruia, un juriu de specialisti desemneaza anual un campion mondial. La campionat participa oameni din toata lumea, nu numai italieni. Si desi toti folosesc aceleasi ingrediente, 100 de participanti fac 100 de feluri de pesto diferite. Caci conteaza enorm TOT: care anume busuioc anume se foloseste, sau ce usturoi, ce seminte de pin, ce ulei, ce sare si ce branzeturi. Si este la fel de hotarator si CUM se face pesto-ul: ce mojar se foloseste, ce pistil, in ce ordine se prelucreaza ingredientele samd. Multi ar gandi ca ce rost are toata aceasta intreaga filosofie pentru un fel de mancare din doar 7 ingrediente simple. Si totusi .....
Timpul Coronitzei a fost pentru mine un timp cu adevarat binecuvantat, am profitat de pauza impusa si am invatat mai multe lucruri folositoare si inaltatoare ca in toti ceilalti ani ai vietii mele (raportul ar fi aproximativ 3/52 de ani) Pentru ca totul era inchis, am avut cu totii ocazia sa profitam de cunoasterea si expertiza unor specialisti de mare calibru, la care nu am fi ajuns altfel niciodata, caci dintr-o data, mari profesionisti de exceptie, din toate domeniile de activitate, au inceput sa dea lectii in internet, de cele mai multe ori chiar gratuit. Doi dintre profesionistii din domeniul mancarii traditionale italiene, sunt Gianni si Rosella Bruzzone, care au un mic restaurant langa Genova, in care fac exclusiv felurile de mancare invatate de la mama lor (care nu a scris retetele, ei au invatat privind si luand aminte - si aceasta este cea mai bun invatatura, caci nu degeaba spune un vechi proverb: "Meseria nu se invata, ci se fura!"). Iar eu am primit (absolut intamplator, in jungla internetului) sansa enorma de a invata direct de la ei modul exact de pregatire a pestoului genovez (la sfarsitul postarii, gasiti un video cu Gianni si pregatirea pesto-ului). De asemenea, voi scrie mai jos atat reteta originala (cu pamezan si pecorino), cat si varianta mea raw vegan. cantitatile sunt INTOTDEAUNA orientative, caci variaza in functie de calitatea ingredientelor folosite si stim ca un mare bucatar nu are nevoie de cantar.... Insa modul de preparare este 100% identic pentru ambele variante, citit cu mare atentie, caci ordinea si modul de prelucrare a ingredientelor joaca un rol decisiv pentru rezultatul pe care il veti obtine.
Pentru un maestru al pestoului, folosirea unui mixer este un adevarat sacrilegiu. Si absolut toti expertii sunt in unanimitate de parare ca pestoul adevarat se face in mojar de marmura, cu un pistil de lemn! Va recomand cu cea mai mare caldura sa faceti ambele variante (electric in mixer si manual in mojar - din pacate, eu nu am inca mojarul potrivit, este urmatoarea achizitie pe lista dorintelor mele bucataresti) si sa constatati singuri diferenta (enorma).
Ingrediente: cca.70 g frunze de busuioc (si aici este o adevarata filosofie, nu numai ce soi anume de busuioc trebuie folosit, ci si gradul de maturitate joaca un rol major - nu voi inista prea mult asupra acestui aspect, pentru ca eu locuiesc in germania si cei mai multi cititori in Romania, deci oricum nu avem acces la busuicul crescut in Liguria), cca.30g seminte de pin, cativa catei de usturoi, putin parmezan, putin pecorino, ulei de masline de cea mai buna calitate si o sare naturala grunjoasa.
Varianata raw vegan este la fel, mai putin branza. Iar eu folosesc adesea seminte decorticate de canepa, caci semintele de pin au atins in Germania deja un pret astronomic..... In multe retete raw vegan de pesto se foloseste drojdie inactiva. Eu v-as recomanda sa nu folositi drojdie sau cel mai bine sa faceti separat 2 variante, cu si fara drojdie, si sa decideti apoi singuri, care varianta va place voua cel mai mult.
Mod de preparare: (exterm de important, cititi cu atentie si vizionat videoul de mai jos, ordinea prelucrarii ingredientelor este deosebit de importanta): se piseza mai intai in mojar semintele de pin (ca de aceea se si cheama pesto, de la pestare=zdrobire, pisare) pana se obtine o crema omogena, care se scoate din mojar si se piseaza apoi usturoiul. Se scoate apoi si scoate si usturoiul din mojar si se adauga in mojarul curat frunzele de busuioc, care se piseaza cu putina sare grunjoasa, cel mai bine invartind mojarul (in video puteti invata exact tehnica originara), pana se obtine o pasta fina si nu se mai vede sau nus e mai simte in gura nicio fibra. Cantitatile pentru fiecare dintre ingrediente se stabilesc de fiecare data gustand permanent in timpul procesului de productie! Se adauga acum crema de seminte de pin si usturoi, parmezanul (pentru varianta genoveza adevarata) si uleiul si se amesteca mai depaarte pana se omogenizeaza totul bine. La sfarsit se adauga branza pecorino (desigur nu si in varianta raw vegan).
Eu pun la varianta mea raw vegan pe feliile de rosii si o lingurita de branza raw vegan de caju fermentata fain.
Iar aici este videoul cu Gianni:
https://youtu.be/q9AByU4eQ4U
https://youtube.com/watch?v=q9AByU4eQ4U&feature=share
Update: Am facut si eu un scurt video pentru ilustrarea tehnicii genoveze de pregatire a unui pesto "de vis":
https://youtube.com/watch?v=9JxjNeowxrA&feature=share
Va doresc pofta mare si mult spor!
PS Recunosc sincer ca nici eu nu am timp sa fac pesto DOAR in mojar. Cateodata sunt si eu presata de timp sau de evenimentele din familie, si de aceea, recunosc aici deschis si confirm si marile merite ale mixerelor ;).

Astazi, 12 mai 2023, se implinesc 13 ani de cand am scris prima postare pe acest blog (imi amintesc bine ca "nasterea" blogului a fost una cu mari chinuri, caci partea tehnica ma depasea total, eu facand - si lucrul acesta este valabil si in ziua de azi - tot ce depinde de tehnica total dupa ureche). Deci am crescut muuuuuult in toti acesti ani, si separat, si impreuna, eu am ajuns acum la varsta pensiei (asa ieseau "pe vremea mea" femeile la pensie, la 55 de ani), iar blogul a ajuns la furtunoasa vreme a adolescentei...
Si pentru ca eu iubesc cifra 13 (care este pentru mine un numar ca orice numar si care aduce exact la fel de mult noroc sau ghinion, cat crede fiecare), si pentru ca in acest an am trecut la nivelul urmator de abordare a sanatatii naturale cu hrana vie, trebuie sa sarbatoresc neaparat aceasta data speciala.
Asa cum scriam pe 12 mai 2010 in prima postare de pe acest blog, am fost intotdeauna fascinata de universalitatea temporala, spatiala, supraconfesionala si interprofesionala a modului natural de viata cu hrana vie. De-a lungul si de-a latul pamantului, din Japonia si pana in America, din tarile nordice, din Canada si pana in America de Sud si Australia au existat dintotdeauna, practic in toate tarile, oameni, de profesie medici sau cu alte calificari sau meserii, care au descoperit hrana vie si efectul ei tamaduitor de exceptie, de cele mai multe ori empiric (doar prin propria experienta), motivitati de probleme de sananate grave, personale sau ale unei persoane apropiate. Ne putem imagina insa, ca cei mai multi dintre ei au ramas necunoscuti. Vedem acest lucru si astazi, in epoca Internetului si a inflatiei informationale, cat de greu este totusi sa se raspandeasca ideile despre hrana vie - cum ar fi putut atunci, cei au trait cu atat de multi ani in urma, sa reuseasca mai bine sa popularizeze aceste lucruri?
In Romania, in familia mea si in cercul meu de prieteni si cunostinte, nu am auzit 18 ani nimic despre hrana vie. Primul meu contact "intamplator" cu hrana vie, a avut loc in urma cu peste 25 de ani, atunci cand o cunostinta (tot "intamplatoare", nu am mai avut nimic de-a face dupa aceea cu acea fata) mi-a povestit despre boala grava a tatalui sau (cancer de colon in stadiu final) si cum fusese acesta trimis acasa de la spital cu cuvintele: mai aveti cel mult 2 luni de trait. Intamplator insa el auzise despre un inginer pensionat, care dadea sfaturi de sanatate intr-un parc bucurestean. In deznadejdea sa, l-a cauta pe acest inginer si i-a urmat sfaturile. A tinut post cu apa distilata si argila timp de 60 de zile, iar dupa 2 luni era inca in viata si intr-o stare de sanatate mai buna ca niciodata. Numele inginerului era Valeriu Popa (1924-1997), un om deosebit, care si-a dedicat viata vindecarii oamenilor bolnavi cu ajutorul naturii si al lui Dumnezeu.
Iar de cand am inceput sa urmez si eu regimul alimentar cu hrana vie, gandul la pionierii romani ai unei vieti naturale cu hrana vie nu mi-a lasat nici o clipa liniste. Am inceput sa cercetez in Internet (Matei 7:7-8: "Cereți, și vi se va da; căutați, și veți găsi; bateți, și vi se va deschide. Căci oricine cere capătă; cine caută găsește; și celui ce bate, i se deschide."), si …am descoperit lucruri foarte interesante!!
Si asa am aflat de doamna Elena Nita Ibrian (1921-2009), de care m-am indragostit instantaneu, de la primul rand citit. Am descoperit-o "intamplator" cautand pentru parintii mei carti in limba romana din domeniul sanatatii natrale. Doamna Nita Ibrian a scris peste 40 de carti (dintre care 28 din domeniul sanatatii, despre hrana vie, plante medicinale, tratamente naturale samd.), iar toate cartile ei depasesc cu mult nivelul unor carti de bucate, fiind de fapt adevarate ghiduri pentru o viata mai buna, o viata in pace si liniste sufleteasca, o viata bazata pe increderea in bunul Dumnezeu si in perfectiunea creatiei Sale, caci hrana vie aduce mai mult decat sanatatea trupeasca, fiind de fapt si cel mai bun leac pentru sufletul omenesc. Intre timp, in acesti 13 ani, am adunat cu cea mai mare grija si recunostinta, o parte dintre sfaturile, retetele si povestile frumoase cu si despre buna doamna, intr-o carte (daca faceti click AICI, gasiti toate informatiile despre cartea "Din comorile doamnei Elena Nita Ibrian").
Povestea vietii mele cu hrana vie, cum m-a ajutat (si m-a salvat) pe mine trecerea la o viata naturala, o puteti citi facand click AICI.
Au trecut mai mult de 16 ani de cand am trecut la acest mod de viata. In toti acesti ani am fost mereu in cautarea unei alternative mai putin radicale, din pacate, sunt nevoita sa vin cu o veste cam proasta, caci desi am cautat si rascautat, NU am descoperit o alternativa cu adevarat viabila pentru hrana vie. Asa cum sublinia dr. Bruker, care la randul lui s-a straduit sa gaseasca o solutie de compromis, cu cat este mai grava boala de care sufera cineva, cu atat trebuie sa fie mai mare procentul de hrana vie pe care bolnavul respectiv trebuie sa-l consume. De aceea, tratamentul sau pentru boli grave precum cancer, scleroza multipla samd. era bazat exclusiv (100% FARA EXCEPTIE!) pe o alimentatie cu hrana vie.
Dar ce este HRANA VIE? Raspunsul este scurt si clar: este hrana lasata de Dumnezeu pentru fiinta umana. Caci asa cum fiecarui animal i-a asigurat bunul Dumnezeu exact hrana perfect adaptata la nevoile sale si fiziologia sa si a tuturor sistemelor sale, acea hrana care sa-i asigure supravietuirea, perpetuarea speciei si indeplinirea misunii sale pe pamant, exact tot asa a primit si OMUL, direct de la Dumnezeu atunci cand a fost creat, hrana adecvata speciei umane. Care este aceasta hrana? As putea povesti ca omul, fiind un primat superior si avand acelasi tip de sistem digestiv ca toate primatele, este facut pentru consumul de fructe, frunze, legume, nuci, seminte, radacini fragede. V-as putea spune ca omul NU este nici carnivor, nici granivor (de aceea nu avem nici cioc si nici gusa), nici omnivor. As putea cita aici studii, oameni de stiinta, experimente samd. (internetul este arhiplin de astfel de informatii). Dar eu prefer sa fac cu voi, acum si aici, asa cum am facut-o de multe ori in acesti 13 ani, un exercitiu de gandire logica: imaginati-va ca v-ati trezi dintr-o data in salbaticie, in mijlocul unei paduri mari si ca nu ati avea la dispozitie nicio unealta, niciun dispozitiv ajutator si niciun instrument suplimentar. Nu ati avea nimic in afara de corpul vostru! Ce ati manca daca v-ati folosi doar "uneltele" date de Dumnezeu, adica mainile, unghiile, picioarele, gura, dintii samd.?
Repet aici indemnul pe care vi l-am dat dintotdeauna: Nu astept sa ma credeti, chiar va rog sa nu ma credeti! Insa astept sa cercetati singuri mai departe, sa cautati toate informatiile pro si contra la care aveti acces, sa ganditi cu propriul cap, sa va luati timpul necesar pentru a analiza in profunziem si mai ales pentru a discerne corect.
Pe 12 mai 2011, notam intr-o postare, pe care nu stiu de ce nu am publicat-o, urmatoarele vorbe, care nu au pierdut absolut nimic din acutalitate si pe care le pot relua cu mana pe inima dupa 12 ani: "Si a trecut deja un an, de cand am reusit, dupa multe chinuri si stat ore in sir in fata calculatorului, sa public prima mea postare! Acum a sosit timpul sa trag linie si sa fac bilantul. Privesc cu multa nostalgie in urma si ma gandesc, zambind un pic pe sub mustata, daca oare voi mai scrie si la adevaratul jubileu (50 de ani), cand ma voi afla la venerabila varsta de 93 de ani???? Ei, vom trai si vom vedea...
Am pornit acest blog cu mult entuziasm si doar din dorinta de a face bine, dar si cu ceva teama in suflet, de multe ori mi-am tot repetat in surdina cuvintele bunicii mele dragi, care mi-au fost de mare ajutor toata viata mea in clipe grele: "Sa nu-ti fie niciodata frica draga bunicii, spune mereu: cu Dumnezeu inainte! Si o sa vezi, cum o sa le astearna Domnul pe toate, asa cum trebuie!". Si asa a fost, este si va fi mereu!
"Bunele" din acest an au fost in numar mult mai mare ca "relele", am avut sansa de a cunoaste, chiar si daca de cele mai multe ori numai virtual, niste oameni minunati, cu cativa dintre ei insa, ne-am stat candva chiar si fata-n fata. este cumva interensat ca a trebuit sa ajung eu tocmai in Germania, ca sa descopar cu adevarat ca Romania este plina de oameni deosebiti, romani adevarati, exact asa cum stim noi din mosi-stramosi ca sunt romanii, si de locuri si lucruri deosebit frumoase, trebuie numai sa facem un mic efort si sa cautam putin si vom descoperi dintr-o data o alta lume (cel putin asa mi s-a intalmpat mie).
Am invatat enorm in acest an, am adunat in sufletul meu, de la voi toti, de la toti oamenii care mi-au luminat mintea si sufletul cu vorbele lor, munti de comori mai pretioase ca orice posesiune materiala. Intre timp, lista mea personala care cuprinde oamenii importanti din viata mea, a luat proportii de-a dreptul incomensurabile si as dori sa le multumesc tuturor din toata inima mea.
Blogul s-a vrut la inceput un blog strict de hrana vie, intre timp am ajuns la o paleta mult mai larga de teme, pentru unii cititori probabil prea larga. La inceput, am pornit cu un blog care sa cuprinda in principiu numai informatiile actuale si deosebit de importante, despre sananate in general si despre hrana vie in special. Nu am reusit insa sa raman mult timp pe linia aceasta, incepand sa cunosc mai multa lume si mai multe dintre problemele cu care se confrunta multi oameni, mi-am dat seama ca nu pot sa nu scriu si despre copii, despre natura, in general despre toate minunile vietii zilnice, reflectate in ultimul timp in "intalniri" (multe dintre ele de-a dreptul epocale si fatidice), de cele mai multe ori prin intermediul randurilor "asternute" pe o pagina de Internet, caci toate acestea sunt la randul lor o parte din viata mea si toate acestea joaca un rol hotarator in desfasurarea vietii mele.
Ca de obicei sunt multe de spus, timpul vostru este scurt, asa ca m-am hotarat sa incerc sa fac o incheiere-sinteza a modului meu de abordare a oricarei situatii din viata, indiferent ca este vorba despre alimentatie, sanatate, gradinarit, protectia mediul, educatia copiilor s.a.m.d. Cel mai important este sa fiti intotdeauna foarte bine informati, si pro, si contra. Dezvoltati-va spiritul critic, obisnuitit-va sa nu mai credeti pe nimeni doar pe "ochi frumosi", ascultati (cine are urechi de auzit, va auzi!), vedeti (cine are ochi de vazut, va vedea!), cercetati, intrebati-va si intrebati-i si pe altii, nu va mai sfiiti sa puneti toate intrebarile care va trec orin cap si nu ezitati sa priviti mereu si in "spatele cortinei"!! Puneti-va capul la contributie si folositi-va la maxim logica si puterea de discernamant."
Subliniez din nou, ca acest blog nu este despre mine, ci despre HRANA VIE. Pentru mine a fost intotdeauna foarte important, sa pun mereu hrana vie pe primul loc si nu propria mea persoana, asa cum m-a invatat cu bunatate doamna Elena Nita Ibrian. Si aceasta nu dintr-o falsa modestie, ci pentru ca hrana vie va dainui si va salva milioane de vieti si atunci cand Mihaela Mimi Luana Walter va fi numai un pumn de tarana.... Experienta mea este numai o mica bucatica a unui puzzle imens, intins peste intregul pamantul si peste toate timpurile. Caci hrana vie este cu mult mai mult decat un mod de alimentatie, este un adevarat mod de viata, pentru mine a fost cea mai profunda si mai insemnata dezvaluire a vietii mele.
Gasesc ca aceste cuvinte fac o incheiere foarte potrivita, poate ca as mai adauga doar cateva intrebari retorice, care nu sunt menite starnirii unei discutii polemice, ci pot fi vazute ca invitatii de a medita pe cont propriu mai departe pe marginea acestei teme:
- Ce denota de fapt neincrederea ca ceea ce NATURA ofera omului cu generozitate, ca hrana prevazuta pentru el, este suficienta si completa?? Ca nu ne trebnuie NIMIC altceva?
- Ce denota, chiar si doar luarea in considerare a faptului ca omul ar putea "imbunatati, imbogati sau perfectiona" in vreun fel hrana naturala?
- De ce toate speciile de animale pot supravietui doar cu hrana oferita de natura, fara sa fie nevoie sa o gateasca, sa o sareze, sa o prelucreze in fel si chip?
- Cum reusesc gorilele sa faca 150kg de muschi si masa corporala mancand doar fructe, funze si radacini? Si cati barbati consumatori de fripturi&Co ar avea curajul sa se lupte cu mainile goale (deci fara arme) cu o gorila? Si cine ar iesi oare invingator dintr-o astfel de lupta?
- Mi-a placut dintotdeauna experimentul propus de sotii Diamond in cartea lor "Fit for Life": "Puneti intr-un tarc un copil mic, un iepuras si un mar. Cu o siguranta de 100%, copilul va manca marul si se va juca cu iepurele si nu va incerca niciodata sa manace iepurele si sa se joace cu marul."
Va multumesc din tot sufletul ca ma cititi, ca interactionati cu mine, ca ma sustineti si ca imi daruiti timpul, energia si iubirea voastra. Va doresc tot binele din lume, mai ales multa sanatate si o viata binecuvantata si fericita.
Cu mare drag,
Luana Mimi Walter

Anul trecut, am scris despre visul meu de a infiinta o asociatie de hrana vie si am aruncat in eter ideea ca deja caut oameni care ar fi interesati sa mi se alature. Mi-au scris excat 2 (doua) persoane, asa ca va dati seama ca la acest nivel, visul ramane si mai departe doar un vis. Dar noi, cele 3 muschetare raw, stim ca intr-o buna zi, va veni si timpul acestui proiect si se va infaptui atunci "ca de la sine".
Una dintre cele doua fete care mi-au scris este Cristina, care locuieste langa Paris, unde face tot felul de minunatii raw vegan. Tocmai in tara in care raw food are probabil cele mai mici sanse de succes, caci nicaieri in lumea asta mare si frumoasa nu se pune atata accent pe gatit ca in Franta (bucataria franceza a fost prima bucatarie din lume inlclusa de UNESCO in Patrimoniul Cultura Mondial). Dar ea nu s-a lasat impresionata prea tare de nimeni si de nimic si si-a infaptuit pur si simplu visul (am o admiratie fantastica pentru astfel de oameni). Dar mai bine o las pe Cristina sa va spuna singura povestea ei cu hrana vie:
Ma prezint : ma numesc Cristina, si in prezent fac torturi si prajituri fara foc, undeva pe langa Paris.
Dar pana sa ajung aici, este o intreaga poveste..
De cand ma stiu, ma bucur de o reputatie in familia mea –
eu sunt cea caruia ii place sa manance si sa faca retete « ciudate » (hai sa fiu mai politicoasa si
sa spun « originale »)
In copilarie am fost tot timpul bolnavicioasa: sensibilitate extrema la caldura sau frig ( in fiecare
iarna aveam degetele de la picioare degerate, nu ca nu as fi avut cu ce sa ma incalt, dimpotriva,
mi se cumpara tot ce poate fi mai calduros ), dureri de burta ( mi se spunea ca se datoreaza
picioarelor reci – aveam 6 ani si in vacantele de vara bunica mea imi punea o caramida calda pe
burta « sa ma linistesc »), diaree ( am inghitit cutii intregi de carbune in vacanta la bunici ),
amigdale inflamate, alergie la praf, polen ( primava si vara luam incontinuu aspirina si
paracetamol ), mai tarziu anexite nenumarate ( imi faceam singura polidin), sinuzita ( punctii cu
cortizon ), stare de oboseala cronica continua etc
In adolescenta mi-am dat seama ca ma simteam mult mai bine atunci cand mancam « de post ».
Am trecut peste criticile familiei si de la 16 ani am inceput sa imi fac singura mancare asa cum
imi doream.
Sanatatea mea s-a mai ameliorat – nu mai aveam durerile de burta insa celelalte simptome
continuau, desi se atenuasera.
Mama incepuse sa se obisnuiasca cu ideile mele revolutionare si intr-o zi mi-a adus o carte
«non-conformista» de bucatarie – « Hrana vie- o speranta pentru fiecare » de Ernst Günter.
Am avut un declic imediat atunci cand am citit despre zahar si faina alba. In schimb,
ingredientele le care el le folosea erau complet ciudate pentru mine si greu de gasit in oraselul
meu de provincie de pe langa Bacau.
Mult mai tarziu, prin 2006 am ajuns in Bucuresti si intr-o vitrina de Plafar am vazut un titlu care
mi-a atras atentia : « Bucataria fara foc » de Elena Nita Ibrian. Am ramas uimita ca si in Romania
cineva dadea atentie unui tip de dieta pe care eu doream sa o aplic dar nu prea stiam cum.
Am cumparat cartea imediat si apoi inca una, si inca una, scrisa de acceeasi minunata persoana
pe care eu incepusem sa o admir.
Deja stiam ca nu sunt singura pe drumul pe care o apucasem. Insemna enorm. Din cartile
doamnei Nita Ibrian am invatat cat de multe plante din natura sunt comestibile, ca exista o
varietate enorma in bucataria fara foc nu doar salate cu rosii, castratele si ceapa.
A fost un proces indelungat la mine de curatare a trupului si nu numai. Am invatat ca hrana vie
fara o gandire pozitiva nu functioneaza. Cu cat imi introduceam mai multa hrana vie, cu atat si
viata mea se schimba – persoanele negative din jurul meu au disparut, aveam mai multa energie
si ( in sfarsit ) faceam sport.
Hrana vie m-a ajutat sa primesc cel mai minunat cadou din viata mea – un copil. Mi se spusese
ca datorita zecilor de anexite pe care le-am avut, uterul meu devenise o cicatrice peste cicatrice si
nu reuseam sa am copii.
Nu am renuntat si am continuat sa fac terapii de detoxifiere, de curatare a organismului, eram
prezenta oriunde auzeam de vindecare prin terapii neconventionale. Si am reusit. La 39 de ani a
fost surpriza mea cea mare cand am ramas insarcinata si am nascut o fetita perfect sanatoasa.
M-am bucurat mult pe timpul sarcinii cand doamna doctor imi spunea ca e surprinsa ca corpul
meu reactioneaza ca si cand as fi avut 20 de ani.
Si cum in viata se intampla pe dos de cum iti propui, dupa 10 ani de lucru cu solicitantii de azil in
Romania, am ajuns in Franta.
Aici m-am confruntat de la inceput cu o alta mentalitate, alta cultura, alt tip de alimentatie. Imi
amintesc cat de surprinsa am fost la inceput sa vad ca aici nici nu se concepe ideea sa mananci
o salata de sfecla rosie cruda.
Dar lucrurile evolueaza, incet dar evolueaza. Acum 10 ani era aproape imposibil sa afirmi in Franta
ca esti vegetarian. Acum se accepta, si gasesti si restaurante care propun meniu vegetarian.
In prezent e perioada in care cuvantul «vegan» e privit ciudat. Dar am incredere ca se va schimba.
Iar eu, am decis sa am o afacere de nisa – torturi si prajituri fara foc intr-o tara in care cultura
vegan si crud intra incet si destul de greu.
Ideea mi-a venit din propria necesitate ; voiam sa ii dau copilului meu dulciuri sanatoase. Asa au
aparut primele trufe de ciocolata cruda. De acolo si pana a urma cursuri de patiserie cruda nu a
fost greu deloc. Pentru cine e curios, prajiturile mele sunt pe site-ul http://mlletruffe.com.
![]() |
| Photo Cristina http://mlletruffe.com |
Privesc totul ca pe provocare, o sansa pe care o am in viata de a face ceva la care tin cu adevarat,
in care cred din tot sufletul si imi doresc sa continue. Nu vreau sa las muzica din sufletul meu sa
taca, vreau sa o las sa se exprime si sa ating si alte persoane in drumul meu.
In plus, oamenii au nevoie sa stie ca exista si un alt stil de ati trai viata, un alt fel care te poate
face sa te simti mai viu, mai tanar, mai plin de speranta.
Unde ma puteti gasi:

Fermentarea spontana este un procedeu natural stravechi de conservare si transformare a alimentelor, care se regaseste practic in toate bucatariile traditionale ale popoarelor de jur imprejurul globului.
Dupa terminarea atelierului, veti sti cum se pregatesc un bors fara gluten, diferite "branzeturi" raw vegan (branza crema si smantana, diferite tipuri de branzeturi, de exemplu tip Mozzarella, tip Feta, tip Parmezan, tip Camembert) si celebra varza murata coreeana Kimchi (in varianta integrala si vegana, fara zahar!).
Eu am lucrat dintotdeauna in sistem 1:1 cu mult mai mult drag decat cu grupe de oameni. Grupele mari nu intra pentru mine oricum sub nicio forma in discutie, caci sunt pentru mine ateliere de tip banda rulanta si nu au reprezentat niciodata, nici punctul meu forte, si nici ceva la care am visat vreodata sa ajung. Nici conferintele cu sute de persoane nu sunt dupa parerea mea ceea doresc ele sa para si asa cum probabil stiti din propria experinta nu au in niciun caz efectul benefic promis, ele sunt pentru mine mai mult evenimente de tip balon de sapun: ceva foarte frumos, care iti ia initial ochii, dar la sfarsit ramai tot cu ochii in soare si doar o picatura de apa in mana....
Pentru mine, lucrul cu o singura persoana are o valoare speciala, caci doar asa imi pot concentra toata energia si toata atentia exclusiv pe problemele persoanei respective. Doar in cadrul unei sesiuni individuale se pot pune pe masa toate semnele de intrebare si doar intr-un cadru intim si personal se poate raspunde cu adevarat sincer, deschis si autentic.
In ianuarie voi organiza o noua serie (desigur intr-o grupa mica) a atelierului de fermentare, dar daca nu mai ai rabdare sa astepti si daca iti doresti o consultanta mai intensa si de cea mai buna calitate, m-am hotarat sa ofer aceste ateliere individuale.
Cum se desfasoara un astfel de atelier? Ce primesti, ce ti se ofera si cu ce ramai? Este totul foarte simplu: Fiecare participant primeste dupa inscriere un material teoretic in care sunt explicate pe larg si ilustrate cu fotografii explicative diferitele tipuri de fermentare naturala (un document pdf care contine generalitati despre fermentare, lista de cumparaturi, retetele si modurile de preparare, cu multe fotografii explicative, secrete si insider infos ;) samd.). Pe langa materialul teoretic, participantii primesc si accesul la grupa FB creata special pentru aceast atelier, unde sunt postate videorurile retetelor, intrebari/raspunsuri, explicatii suplimentare, fotografii si feedback de la participantii la atelierele anterioare samd. (participantii vor avea acces la acest grup si dupa terminarea cursului, eu raspund desigur in continuare si la intrebarile participantilor din seriile anterioare, si nu in ultimul rand este un mare avantaj faptul, ca s-a creat acolo o comunitate foarte faina si folositoare pentru toata lumea!).
Fiecare participant are deci suficient timp pentru a parcurge retetele si a procura ingredientele si pentru a face poate chiar primele incercari. Orice intrebare aveti dupa parcurgerea textelor si a videourilor o puneti pune pe WA, mail sau grupa FB, iar eu voi raspunde la toate intrebarile in timp util.
In functie de necesitatile tale, stabilim apoi de comn acord o data pentru un apel video (WA sau Zoom) de 45 de minute in care putem clarifica toate nelamuririle, pot raspunde la intrebarile care aparute pe parcurs sau putem face impreuna o anumita reteta la care poate intampini greutati (participantul hotaraste cum se va desfasura sedinta video).
Cursul include: materialul de curs (toate retetele, lista de cumparaturi si descrierea exacta a modului de preparare), accesul la grupul FB (unde sunt videourile retetelor si multe alte informatii foarte folositoare) si sedinta video de 45 minute cu Mimi.
Data de desfasurare: stabilim data de comun acord.
Echilibrarea energetica: 90€ sau 450 ron.
Pentru mai multe informatii si inscrieri, scrieti un mail la hranavie@gmx.de.

8 noiembrie 2022 este iar o zi cu o energie foarte speciala, de care ar fi bine sa profitati la maxim. Va atrag iar atentia sa aveti maaaare grija si sa nu mai lasati sa va fie furata iar atentia, intelegeti ca doar voi singuri decideti daca va incarcati sau va descarcati "bateriile". Maine este o luna plina speciala, luna insangerata, si are loc totodata si o eclipsa totala de luna (si chiar daca nu o vom putea vedea cu totii, energia acestzi eveniment astronomic major este PREZENTA si ACTIONEAZA pe tot pamantul la fel de puternic, si in partile din lume in care se va vedea, cat si in cele in care nu se va vedea eclipsa!).
![]() |
Astrofizicianul german Dieter Broers a insitat permanent in ultimii ani asupra faptului ca se da momentan o adevarata lupta pentru castigarea atentiei noastre ("moneda" viitorului!), deci a energiei noastre.
Masurile de diversiune (atentie mare, in special social media joaca un rol major, triati la sange ce si pe cine urmariti si ascultati!!) sunt din ce in ce mai agresive, mai masive si mai destructive (pentru noi). Caci inca mai este valabil mecanismul caracteristic dualitatii, si odata cu ridicarea vibratiei si a cresterii intensitatii luminii, simultan si reversul, adica intunericul si raul, trebuie sa se intensifice. De aceea este vital pentru anumite interese intunecate sa ne faca sa ne concentram atentia pe tot felul de tampenii (este incredibil cate lucruri de importanta majora si valoarea imensa trec neobservate pe YouTube, Instagram&Co simultan cu implicarea numarului imens de oameni in dezbaterea unor teme idioate, fara nicio reala relevanta pentru viitorul lumii, deci al nostru si al copiilor nostri!). De aceea, repet sfatul meu nr.1: fii vigilent si extrem de critic si hotaraste cu bun-simt, logica si inteligenta cum, unde si in ce iti investesti energia! Si nu te mai mandri, ca tu nu te uiti la televizor, caci daca stai in schimb toata ziua si te uiti la toate gunoaiele din Internet, nu esti nici cu un cm mai departe ca ala care se uita la TVR, Antena paispeˋ samd.!
Sfatul nr.2: retrage-te in linistea inimii tale, lasa vocile din exterior sa amuteasca, stinge imaginile care navalesc peste tine din toate partile si CON-CENTREAZA-te pe tine, pe vocea ta interioara si strict pe oamenii care inseamna cu adevarat ceva pentru tine. Stiu ca in lumea de astazi, in care se celebreaza ignoranta, falsul si minciuna, este tot mai greu sa deosebesti ce este fake si ce este real. Incearca sa fii tu suficient de treaz pentru a putea celebra ADEVARUL, iar pentru aceasta este esential sa poti deosebi vocea si vointa divina de vocea si vointa multimii.
Cine este conectat la SINE, la divinul din el, STIE toate aceste lucruri, este pregatit si are tot mai multa incredere ca vocea lui interioara ii spune permanent clar care este urmatoarul pas ce trebuie facut. Cine nu, va face bancuri si glume pe aceste teme (caci dupa parerea acestor oameni, nici in 2012 nu s-a intamplat "nimic", si nici de-atunci incoace nu se poate observa ca s-ar petrece vreo schimbare majora!) si va motai linistit mai departe in propria zeama, ocupandu-se exclusiv cu ce tampenii a mai zis Ixulica sau ce poze si video inscenate, regizate si mincinoase a mai postat Ygreculeasca pe nspe canale.
In cadrul sedintelor de consultanta, folosesc adesea si cu mare drag analogia (;)) valului la mare, caci sunt sigura ca 99% dintre oamenii care au fost vreodata in viata lor la mare/ocean au trait experienta aceasta: in zilele cu valuri mari, daca intri in apa si stai insa cu fata spre plaja si "dormi pe picioare" uitandu-te la ce fac oamenii aflati pe nisip (deci nu esti in AICI si ACUM!), este foarte posibil sa te surprinda venirea unui val mare si puternic, care te poate tranti, tragandu-te la fund si invartindu-te atat de tare, incat nici nu mai stii unde este sus si unde este jos si incotro trebuie sa inoti ca sa iesi iar la suprafata. Dar daca tu esti mereu atent, treaz, constient si prezent, esti una cu marea si o traiesti cu toate simturile, de aceea, o asculti si te mai si uiti din cand in cand si in toate partile, asa ca auzi si vezi cand vine valul mare si esti pregatit sa reactionezi. Si atunci poti inota cu usurinta pe creasta lui, folosind toata energia valului si prinzand astfel un avant fantastic, pe care nu l-ai putea atinge niciodata doar prin propriile forte (ca si la surf).

Desi am aflat despre Dr. Urs Hochstrasser inca din 2007 din revistele "Natürlich leben" (revista Aliantei de Sanatate din Germania Bund für Gesundheit) si "Die Wurzel" (a lui Michael Delias, un alt raw foodist de "curs lunga" din Germania), iar din 2010 l-am si intalnit anual la Targurile de Hrana Vie Rohvolution, si desi mi-a marcat profund viata, in special in domeniul pregatirii felurilor de gourmet raw food, nu am scris pana acum decat foarte pe scurt despre el. Duminica trecuta insa, am fost iar la ultima editie a Targului Rohvolution si pentru ca a trebuit sa constat inca o data ce impact pozitiv, extrem de puternic poate avea hrana vie asupra oamenilor, m-am hotarat sa povestesc repede, macar si doar deocamdata numai pe scurt despre Urs, caci mesajul lui este VITAL, mai ales in vremurile pe care tocmai le traversam. Voi incerca sa fac mai tarziu un interviu detaliat cu el si cu sotia lui, Rita Hochstrasser, caci desi ea sta mai in umbra si-l sprijina in primul rand pe Urs, fiind practic "mana lui dreapta", ea are foarte multe de spus, caci la randul ei a adunat o experienta foarte mare si extrem de pretioasa in toti anii in care Urs a facut absolut totul impreuna cu ea.
![]() |
| Photos https://urshochstrasser.ch/ |
Urs Hochstrasser a invatat meseria de bucatar si a lucrat in multe restaurante dupa terminarea calificarii, iar dupa un timp si-a deschis chiar propriul restaurant. Ca urmare a primei sale "intalniri" cu Dumnezeu (despre aceasta intalnire il voi lasa mai bine pe el sa povesteasca), s-a lasat de fumat, a incetat sa mai bea alcool si a devenit constient de ce inseamna cu adevarat consumul de carne. Asa ca si-a vandut restaurantul care mergea intre timp foarte bine (in ciuda sfaturilor contrare date de cei din jur) si pentru ca avea de hranit o familie, a cautat un post de bucatar in care sa nu mai fie obligat sa prelucreze carne. Si intamplator tocmai in acea perioada se eliberase un post de bucatar la clinica Bircher-Benner (despre medicul extraordinar care a intemeiat aceasta clinica puteti citi mai pe larg AICI). Urs nu stia mare lucru despre acest medic sau despre metoda de terapie descoperita de el, totul a fost pur si simplu o "intamplare". Sau mai degraba o "sincronicitate divina".... Ajuns acolo, nu si-a prea putut imagina ca va ramane mult timp, caci bolnavii urmau la clinica o dieta stricta, iar Urs avea senzatia ca munca lui isi pierde astfel complet creativitatea. In strafundul inimii lui, Urs nici macar nu putea sa creada ca este posibil ca cineva sa se vindece de vreo boala numai printr-un regim alimentar si nu avea deloc incredere in bazele terapiei de la aceasta clinica. Dar la fata locului, traind pe viu suferinta oamenilor, vazand halul in care veneau oamenii la clinica si cum reuseau sa o paraseasca dupa mai multe saptamani de tratament, a trebuit sa recunoasca ca este totusi ceva inexplicabil la mijloc. Si s-a hotarat sa porneasca propriul experiment si sa manance 2 luni de zile exclusiv hrana vie. El mergea in fiecare zi la clinica 5 km cu bicicleta si s-a hotarat sa cronometreze timpul de care avea nevoie, ca dovada a efectului alimentatiei asupra starii fizice. In prima luna, nu a constatat o imbunatatire si nici nu s-a simtit cu adevarat altfel (se afla puternic intr-un procesul de detox) si era pe punctul de a fi convins ca hrana vie "nu ajuta". Dar pentru ca luase hotararea sa manance 2 luni exclusiv hrana vie, a continuat, iar dupa alte patru saptamani, a simtit ca a devenit alt om si a constatat ca ii crescuse considerabil nu doar capacitatea fizica, ci si ca facuse un salt imens emotional, mental si sufletesc. Din acel moment a luat hotararea ca nu se va mai intoarce niciodata la hrana "normala". Si si-a descoperit astfel menirea, caci de atunci a cautat neobosit raspunsul la intrebarile: "Cum se poate face hrana vie mai atractiva, astfel incat sa fie consumata cu cat mai multa pofta si placere?" si "Cum se poate transforma hrana vie dintr-o dieta pentru bolnavi, intr-un mod de alimentatie potrivit pentru hrana zilnica a oricarui om si perfect acceptat social?". Nici faptul ca oamenii doar dupa ce se imbolnaveau incepeau sa manance sanatos pentru a se vindeca, in loc sa manance sanatos pentru A RAMANE SANATOSI SI A NU SE IMBOLNAVI, nu i-a mai dat liniste. Si din aceasta cautarea a lui care s-a desfasurat de-a lungul a peste 30 de ani, s-au nascut mai multe carti (va recomand cu cea mai mare caldura, in special cartea "Rohkost von Feinstem" - La Haute Cuisine Crue - de Urs si Rita Hochstrasser, care au reusit in aceasta carte sa ridice hrana vie la nivel de arta!), un centru de sanatate in care oamenii aveau posibilitatea sa afle cum poate arata, ce gust are si cum se poate pregati o hrana cu adevarat sanatoasa, nenumarate cursuri, seminare, ateliere, interviuri, aparitii TV si participari la targuri de specialitate.
In bucataria centrului lui de sanatate (centrul este momentan inchis, dar eu sper din tot sufletul ca intr-o buna zi va fi redeschis) avea un panou fain: "Iubirea si fantazia sunt cele mai bune mirodenii". Si intr-adevar, acestea chiar sunt ingredientele cele mai importante din orice bucatarie...
Daca faci click AICI gasesti multe retete (in limba germana), la fel si pe canalul lui de YouTube: https://youtube.com/user/hochstrassers
Urs Hochstrasser este un om extrem de creativ si de interesat in nenumarate domenii, asa ca nu a ramas insa blocat in bucataria raw vegan, ci s-a dezvoltat mai departe in toate planurile. Pentru ca era o problema sa gaseasca uleiuri cu adevarat presate la rece, a deschis el o moara de ulei. Iar pentru ca mierea, care nu este un produs vegan, si siropul de agave din Mexic nu erau pentru el decat o solutie de compromis, a cautat un indulcitor natural si raw regional, pe care chiar l-a si gasit: siropul raw de mere. In paralel cu toate activitatile lui, a urmat in Sri Lanka un studiu de medicina alternativa si a studiat enorm si in planul spiritual si al dezvoltarii personale. Astazi, se vede usor cu ochiul liber, ca Urs Hochstrasser este un om implinit, echilibrat, impacat cu sine si cu tot restul lumii. Exact ca si sotia lui, Rita. Si daca stai de vorba cu Urs sau cu Rita, asculti ce au de spus si te scufunzi in ochii lor de un albastru infinit, nu mai ai nicio sansa de a-i uita vreodata.....
Daca stiti germana, uitati-va neaparat pe pagina lui de internet sau YouTube.
Urs si Rita au fost pentru mine o sursa nesecata de inspiratie, de multe ori am pornit de la una dintre retetele lor. Exemplul retetei de maioneza, pe care toata familia mea o consuma cu entuziasm, fara a comenta ca faptul ca nu este de fapt facuta din ou, este deja clasic, AICI gasiti reteta in limba romana si povestea.
Iar aici un video scurt in limba romana:

Primele exemplare ale cartii "Din comorile doamnei Elena Nita Ibrian" sunt gata!!! Se finalizeaza in urmatoarele zile tot tirajul, iar de saptamana viitoare incepe livrarea cu curierul. In functie de viteza de livrare, veti putea tine in cursul saptamanii viitoare cartea in maini. Lucru pentru care va invidiez putin, caci eu voi vedea cu adevarat cartea de-abia in octombrie, cand voi ajunge in Romania (sigur ca mi s-ar fi putut trimite si mie cartea, aici, in Germania, dar in incercarea de tine costurile cartii cat mai reduse, fac economie oriunde se poate ;)).

Va multumesc din tot sufletul tuturor celor care ati comandat cartea, cu ajutorul vostru am reusit sa acopar aproape toate costurile de tiparire, lucru extraordinar pentru mine, caci si mie inca mai imi este cam frica de datorii.... MULTUMESC, MULTUMESC, MULTUMESC!
In carte, veti gasi o adresa de mail unde toti cititorii ma vor putea contacta direct, astfel incat voi raspunde personal la toate mailurile, indiferent ca este vorba de intrebari, nelamuriri, critica constructiva sau sugestii.
Va doresc toate cele bune, reiau mai jos atat descrierea, cat si povestea din spatele acestei carti.
Cartea "Din comorile doamnei Elena Nita Ibrian" contine retete (fiecare reteta este ilustrata fotografic) care au la baza retetele create de doamna Ibrian, pentru bucataria fara foc (raw vegan) sau pentru bucataria creativa (retete vegane partial gatite) si amintiri frumoase ale unor oameni, carora doamna Ibrian le-a marcat profund viata. Iar cuvantul de incheiere este scris cu multa iubire de catre sora mea de suflet, Cristela Georgescu: un adevarat omagiu si o recunoastere a meritelor exceptionale ale doamnei Ibrian in popularizarea si raspandirea unui mod de viata natural si sanatos in Romania.
Această carte este un vis devenit realitate. Iar aceasta transpunere a unei simple idei intr-o forma materiala concreta a constituit un proces mult mai lung, mai greu si mai intens decat m-am asteptat - intr-un fel, a fost ca si cum as fi scris cartea din nou, de la zero.... Desigur că realizarea proiectului ar fi fost mult mai ușoară, deci mai comodă și mai ieftină, cu ajutorul unei mari edituri. Dar acest lucru ar fi implicat și anumite compromisuri, pe care nu am fost dispusă să le iau în calcul. Așa că m-am hotărât să merg pe o cale nebătătorită, deci implicit aventuroasă și puțin nebunească, pornind un proiect personal independent, finanțat exclusiv prin mijloace proprii. Iar noile preturi, de care ne lovim momentan cu totii, in absolut toate domeniile, nu au fost nici ele de mare ajutor in desfasurarea procesului..... Dar tragand linie, conteaza doar ca am reusit sa inving, cu incapatanarea si darzenia tipica Capricornilor, absolut toate piedicile aparute in cale.
Orice carte are o anumită valoare, unică și individuală. Prețul unei cărți reflectă desigur în primul rând valoarea intrinsecă a resurselor fizice și sociale folosite pentru producerea ei. Iar tipul acestor resurse dictează automat de fapt și valoarea etică a cărții. De aceea, a contat mult pentru mine nu doar hârtia folosită, ci și colaborarea cu oameni resonsabili, competenți și buni profesioniști, care lucrează cu multa dăruire și respect pentru mediu și VIAȚĂ. Iar acest lucru este cu adevărat posibil doar colaborând cu mici afaceri de familie, unde se mai găsesc încă adevărații meșteșugari.
Luarea în considerare a tuturor acestor aspecte nu a permis decât un tiraj mic pentru această primă ediție a cărții. Daca doriți să mă susțineți cumpărând această carte, faceți posibilă atât o noua ediție într-un tiraj mai mare, cât și reeditarea unei cărți scrise de Elena Niță Ibrian pentru care ar mai fi posibilă achiziționarea drepturile de autor.
Un alt vis vechi de-al meu, ar fi continuarea proiectului început de doamna Ibrian, care ar consta în întemeierea Asociației HRANA VIE și a unui așezământ în mijlocul naturii pentru persoane în vârstă, în cadrul căruia oamenii să-și poată petrece ultimii ani de viață în pace, liniște și armonie, putând beneficia de metode de tratament neinvazive și de o hrană naturală. Deci dacă doriți, mă puteți ajuta concret să fac ca și acest vis să devină într-o bună zi realitate.
Doresc sa mai subliniez in incheiere ca a fost foarte important pentru mine, ca aceasta carte sa fie absolut autentica si originala. Caci daca nu ar fi adus nimic nou sau lucruri care au fost spuse deja in alte carti, chiar nici nu ar fi avut nevoie sa fie scrisa. De asemenea, mi-am dorit mult si ca orice cititor sa poata simti cu usurinta, ca s-au adunat multe bucatele de suflet in acest proiect: si de la doamna Ibrian, si de la toti cei care au cunoscut-o, au iubit-o si s-au mobilizat sa povesteasca despre ea, si de la mine. Si din acest motiv, cartea contine de exemplu doar (cu 4 exceptii) fotografii personale (am refacut in aceste luni cea mai mare parte a fotografiilor pentru retete!), care cu siguranta ca nu ajung la perfectiunea fotografiilor profesioniste din internet, dar pentru mine a fost mult mai important, ca fotografiile sa aduca si sa dea mai departe in si prin carte energia lucrului unic si individual, facut cu drag din tot sufletul.
Vă mulțumesc din toată inima, și în numele doamnei Elena Niță Ibrian, și vă doresc toate cele bune și frumoase.
Cu drag,
Luana Mimi Walter
PS Daca informatiile pe care le pun de peste 12 ani gratuit la dispozitia tuturor oamenilor v-au folosit vreodata si ati dori sa ma rasplatiti pentru munca depusa, imi puteti face si un dar/o donatie pe PayPal: Mihaela Walter, heilberatung@gmail.com.
De asemenea, ma ajutati foarte mult, recomandand cartea mai departe.

Am citit pentru prima oara despre Willy Schuster in Formula AS (AICI unul dintre articole) cu aproximativ 14 ani in urma. M-a fascinat povestea lui si a sotiei lui, Lavinia. Iar entuziasmul revolutionar si hotararea lui de a nu se lasa oprit de nimeni si de nimic m-au molipsit pe loc. Din acel moment, m-am simti mult mai linistita, aveam certitudinea ca tara, in ciuda politicienilor si a hotilor la drumul mare care trag si acum sforile cele mai importante, este totusi SI pe mainile asa de bune ale unei noi generatii de tarani, care are potentialul de a darama lumea veche si putreda si de a instaura o ordine noua, santoasa si folositoare pentru tara, oameni, natura si toti ceilalti copii ai ei.
Mi-am pus in cap sa ajung la Mosna si am luat imediat contact cu Willy, dar, ca de obicei, ar fi trebuit sa stau cu lunile in Romania ca sa ma intalnesc cu toti oamenii pe care ii admiram. Ca sa nu mai spun ca in perioada 2014-2021 am trecut printr-un purgatoriu personal.... Nu am ajuns nici pana in ziua de azi la Mosna. Si din pacate, Willy schimba acum lumea din Rai...... Dar dorinta mea de a ajunge la Mosna este in continuare foarte mare, caci familia lui duce totul mai departe, asa cum ar fi facut-o si el.
Nici macar sa scriu despre el nu am reusit in toti acesti ani, dar astazi, voi schimba aceasta stare de lucruri.
Cand am fost ultima data la biblioteca (unde stau cu orele, este locul meu preferat din oras), mi-a atras atentia o carte scrisa de Sarah Wiener (o bucatareasa foarte cunoscuta in spatiul germanofon, cu multe showuri TV, carti, programe samd.): "Meniul viitorul - Ce valoare are pentru noi hrana noastra?". Normal nu iau de la biblioteca decat carti de bucate vegane, dar cumva am simti un impuls sa arunc o privire si in cartea aceasta. O iau in mana si o las sa se deschida intamplator. Citesc: "Discutie la masa cu Willy Schuster". A fost suficient. Am pus cartea in cosul (deja cam prea plin - imi vine foarte greu sa nu iau prea multe carti.....) cu cartile pe care voiam sa le imprumut si am plecat acasa.
Am citit cu mare placere cartea, care contine discutii foarte interesante cu diversi agricultori, brutari, bucatari, oameni politici, agronomi samd. din intreaga Europa. Discutia cu Willy este ultima (dupa povestea lui este un foarte scurt cuvant de incheiere al autoarei si un glossar foarte stufos), deci incheie cumva cartea, fapt care m-a bucurat mult, caci acest lucru arata clar ca Sarah Wiener, care a umblat in viata ei de-a lungul, de-a latul si de-a curmezisul pamantului, deci nu este tocmai usor de impresionat, a avut capacitatea de a recunoaste comoara imensa ascunsa in Romania.
![]() |
| Sursa foto: Facebook https://www.facebook.com/willy.schuster |
